In gradina tigancilor, timpul capata o alta dimensiune si se scurge altfel decat in lumea reala. Gradina lor este o oaza sacra intr-un spatiu profane. Astfel, această opoziţie sacru-profan de la nivel filosofic, se reflectă în literatura lui Eliade prin opoziţia real-ireal.
VerraKay întreabă: