Cele mai frumoase poezii de Radu Gyr? (Din punctul vostru de vedere)

Personal, mi-a placut foarte mult "Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!".

Cel mai mult mi-a placut tacem din gura. Daca te pasioneaza asta poti studia sfintii inchisorilor.

Poveste

Am avut un copil si-o nevasta
Acum o suta, o mie de ani.
Auziti paianjeni? Auziti sobolani?
Am avut un copil si-o nevasta.

Când a fost fericirea aceea
cu chipuri pamantesti diafane?
Innecuri, sfarsituri de lumi, uragane,
mi-au smuls din viata odrasla, femeia.

Au trecut o suta cinci sute de ani,
s-au rupt muntii si-au crescut bozii.
Rareori ca dinamita fac explozii,
amintirile ascunse prin bolovani.

Si în tacerea lor scurt detunata
un chip îmi zambeste si coase.
Din pat, doua maini mici, somnoroase,
intinse, parca mă fulgera : " - Tata!"

Aicea nu-mi spune nimeni pe nume,
Trec sutele de ani la-ntamplare.
Aicea sunt : mă~ a~la, un oarecare,
apoi cad iarasi în bezne postume.

Dar ce-i? S-a rupt cerul? E mort Dumnezeu?
Si suntem numai trei din toate?
Viata-i de scrum si am rămas în cetate
doar noi : vesnicia, celula si eu!

De-as zari macar o frantura de stea!
Ce fiara-i vesnicia, ce fiara!
I-as cere să-mi dea un capat de sfoara
si de milenii să mă spanzur cu ea.

Nu pricep cum vine aia cu "mă~ a~la", dacă poți să îmi explici... Adică "aici sunt mă" înțeleg, dar restul nu. E cumva "ăla" sau altceva acolo? Mersi

Cred că era "mă", "ăla", dar aşa apărea acolo pe site de unde am dat copy-paste

Am căutat şi eu pe două site-uri şi la fel apărea bine, mersi mult! Vrei şi funda? (sunt situații în care habar n-am cui să acord funda, de-aia întreb)