Ceva pasionati de poezie? Ce considerati ca trebuie sa transmita o poezie cu adevarat?
O poezie care-mi place in mod deosebit este Noi vrem pamant de George Cosbuc:
https://www.google.ro/......https?/url
1.Sentimentele.Daca nu transmite sentimente nu este nimic deosebit.
2. Originalitate
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Sentimente,doar atat! Sentimentele tale de dragoste, de agonie, de melancolie, critica!
Eu sincer nu ma prea dau in vant dupa poezii,dar sa stii ca in general in orice domeniu daca reusesti sa ii multumesti si pe cei mai "bagatori in seama" ai reusit un lucru mare,asa ca o sa imi spun parerea precum ca o simpla "bagatoare in seama", cine stie poate o sa iti foloseasca.
Am studiat multe poezii la scoala pe care mi-a fost extrem de greu sa le inteleg, poate si din cauza asta am o mica ura pentru ele
. Versuri si iar versuri si la final ti se cere comentariul, ti se pun intrebari si tu inca nu ti-ai dat seama ce vrea sa exprime poetul respectiv si nu e numai asta caci nu poti scrie "exprima tristete/iubire/dor/singuratate" trebuie cu lux de amanunte, deci nu sunt de acord cu poeziile din care nu inteleg mai nimic si ajung sa imi imaginez ce vrea sa zica poetul si doamna profesoara de limba romana imi da 10 pentru imaginatie si nota "x" pentru ca totul e pe langa 
, mi-ar placea sa fie ca in romane, sa intelegi clar despre ce e vorba.
Nu imi place ca se preiau elemente de la un poet la altul...cred ca fiinta angelica reprezentand idealul, fata blonda cu ochi albastri este discriminare, ajung sa cred ca fiind satena cu ochi caprui nu am nicio sansa
Cred ca poeziile ar trebui sa ma concentreze asupra lor, sa intru in lumea aceea in care traiesti ceea ce asculti
Imi place extrem de mult Bacovia, el m-a salvat in multe lucrari pentru ca l-am inteles si i-am putut comenta poeziile.Desi e vorba in mare despre moarte... poeziile lui m-au miscat, m-au cutremurat, mi-au dat fiori.Am putut cu usurinta sa dezvolt versurile sale ca si cum l-as fi cunoscut ca si cum as sti ce simte (asta poate si pentru ca am si eu momente de disperare si il inteleg )
In concluzie cred ca o poezie trebuie sa transmita fiori, adica emotii...lacrimi.
Scuza-ma ca am scris atat de mult, unul din defectele mele este sa vorbesc si sa scriu mult
Poti sa ignori tot ce am scris, e doar o parere proprie.Succes la compus! Sau la citit(eu am inteles ca tu compui dar chiar si asa, succes la citit poezii cat mai bune).
Si scriu, fara sa ma laud... am luat acum doi ani locul 1 la un concurs international.
O poezie ar trebui să transmită sentimente, gânduri, mister, pasiune, nostalgie.
Da. Deşi nu cred că există un "aşa". Nu e ceva prestabilit şi fix. Te laşi dus de val, dai în gropi, te ridici, trăieşti prin cuvinte, simţi, respiri, improvizezi... Poezia fără libertate, pentru mine cel puţin, este ca o colivie de aur cu gust de plastic, din care abia aştept să evadez.
"Oamenii onorabili
poartă sacouri
impecabil călcate şi
işi plătesc
telefonul la zi. Se
spală pe dinţi. Nu
fac dragoste
decât cu
nevestele lor. Sunt
doctoranzi in
ştiinţe politice şi
poartă sub limbă
o bilă
strălucitoare si
neagră de cauciuc.
Ce bine
că Dumnezeu
nu m-a făcut
un om onorabil. Îmi vine
să scot limba la ei. Să le
arăt şezutul meu
slăbănog
pe care mi-am
tatuat declaraţia de
independenţă."
Na! : ))
Exista multe viziuni asupra poeziei, si aceasta este o poezie exceptionala, dar nu trezeste in mine nimic, nimic ce nu stiam deja. Poezie=Libertate. Interesanta viziunea ta asupra poeziei "pentru mine cel puţin, este ca o colivie de aur cu gust de plastic, din care abia aştept să evadez." Mereu am crezut ca poezia este cu un fum alb, dens in cavitatea toracica, la fel ca si sufletul.
e atât de frig în mine
soldaţii ruşi calcă cu bocancii lor plini de noroi
pe marginile sufletului
carnea se strânge
ca o haină micuţă
pe un schelet încă tânăr
degetele învaţă trepidant să pipăie
bătăi de inimă
e o noapte oarecare
întunericul & tăcerea fac dragoste pe străzi murdare
tu te odihneşti între stele dragul meu/ tu faci îngerii să cadă
coboară-mi pe vertebre
coboară ca pe o scară
învaţă patul acesta gol
învaţă această femeie goală
să tremure
să transpire
să iubească, apoi
să ţipe
într-un dialect necunoscut
tu respiri cu toate femeile zăcând în pieptul tău
aripi frânte peste alte aripi
ai fost conceput într-una din nopţile polare
explozii solare în vene
eşti puternic
eu
eu port un voal islamic/ m-ascund în tine
mă refugiez ca o străină
în tot ce pare familiar
sunt femeia nordului/ cea care adună în ea
toate păcatele lumii
sunt femeia cu picioare bolnave
arse de la goana după fluturi.
Na!)
Dimpotriva, poezia nu trebuie sa transmita nimic. Ea e doar o forma de expresie a unei persoane; nu existenta pentru altii si prin altii, ci e suficienta siesi. Poezia e un univers propriu al fiecaruia, care prinde viata prin cuvinte. Ca uneori devine accesibila pentru altii, e partea a doua, dar e absurd sa o privesti atat de obiectiv, cum e absurd si sa incerci sa-i dai a o valoare. Singurul lucru pe care il stii despre un poem este cat de bine se conformeaza cu sensibilitatea ta. Pentru ca vedem arta subiectiva prin lentila propriei sensibilitati.
"Arta nu ofera un raspuns, ci ridica un semn de intrebare." Nu mai stiu cine a zis-o initial, desi imi amintesc ca a preluat-o si Mairlyn Manson . Dar are dreptate. Din poezie, arta plastica si filosofie pura nu ai nimic de invatat. Raspunsuri gasesti singur, cand reflectezi asupra lor, dar tot ce fac e sa iti trezeasca firea meditativa.
Frumos. Îţi aparţine?
http://aliz3.deviantart.com/art/Out-of-it-264060919
"...Dacă te vor găsi
în cuvintele mele,
te vor urî.
Dacă nu te vor găsi
în cuvintele mele,
te vor urî de asemenea.
Verdele care bate în
negru
al pădurii din
mayerling
e pe rochia ta. Te
apropii de mine cu
nişte mişcări
foarte calme şi
foarte precise.
Aşa se duceau
să moară toreadorii pe
timpul lui federico. Aşa
au urcat stuarţii
treptele eşafodului.
Ţii intre degete
un cal negru de şah.
Ţii intre degete
moartea.
Pictăm numai tauri
cu măruntaiele scoase.
Apoi numai mugetul
unor tauri
cu măruntaiele scoase.
Sorb de pe
tâmplele tale
câteva picături de
apă sărată. Îţi strâng
corpul umed în braţe
ca pe un peşte
mare şi alb. Astăzi
ai înotat atât de departe
încât mi-a fost frică
să nu te rănească la degete
linia orizontului.
Lasă-mă să-mi pictez
faţa cu sânge
pe rochia ta.
"Un fel de
che guevara al
poeziei.
Ultimul mic
romantic european.
Şi a murit
(ca noi toţi)
de femei şi de
băutură."
..."
***
"Scriu
poemul de încheiere.
Un poem despre golul
pe care
îl simt în stomac
dimineaţa,
care-mi pătrunde-n
plămâni odată cu
prima ţigară
şi îmi face
ficatul să semene
cu o hartă a groenlandei.
În amintirile mele
tu eşti albă şi goală ca
groenlanda.
M-am întors
ca un soldat cu
raniţa-n spate
şi bocancii perfect lustruiţi
în tranşeele ceauşimei.
În abatajele
sale adânci.
Ştiu : acum tu te joci
distrată cu valurile,
gândindu-te la
mirosul trupului meu
ca la o carte poştală
îngălbenită,
iar viaţa mea ţi se
pare la fel de străină ca
viaţa lui
antonio gramsci.
Si în vreme ce marea
îţi scaldă genunchii bronzaţi
cu dinţii ei strâmbi şi
galbeni de nicotină,
ceauşima zâmbeşte
N-are decât
să zâmbească.
Sunt singurul negru
din oraşul ăsta
de albi prăpădiţi
care aleargă
în toate direcţiile
după bani, fericiţi că
americanii
pe care îi aşteptau
din 45
au venit în sfârşit,
aducându-ne
fericire şi dragoste şi
mărgeluşe de
sticlă, drepturile omului şi
mărgeluşe de sticlă, multe mărgeluşe
de
sticlă, cele mai
rotunde şi mai frumoase
mărgeluşe de
sticlă din
lume."
Na! : ))
Da, Neil Hilborn.
http://youtu.be/vnKZ4pdSU-s
Deşi cu "cea mai frumoasă" din articol n-aş prea fi de acord.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
