Din Borges am citit cu mare incantare Aleph (la 14 ani prima oara cu multe nelamuriri, la 17 ani a doua oara intelegand mult mai multe, la 34 de ani a treia oara cu o placere nebuna); Cartea de nisip prin liceu (mi-a deschis niste orizonturi interesante si m-a facut sa caut si sa citesc cu nesat doua carti de poezie ale sale, din pacate nu imi amintesc cum se numeau) si, in urma cu cativa ani, Sase probleme pentru Isidro Parodi (m-a captivat mai putin). Cel mai mult ma impresioneaza modul lui de a scrie deschis, la dispozitia cititorului, care poate inventa si interpreta milioane de perspective. Proza fantastica si plina de simboluri e o pasiune de-ale mele, asa ca recomand oricand Aleph ca pe o carte de capatai pentru orice licean (sau persoana care are studii liceale teoretice).
Din Isabel Allende am citit doar Suma zilelor si Paula, ambele fiind adult si ambele mi s-au parut cumva prea siropoase, prea plangacioase (de inteles avand in vedere experientele personale ale scriitoarei).
Numepublicuserneim întreabă: