Cum iti poti gasi inspiratia pentru a compune o poveste? Cum poti gasi acea idee care sa te puna la masa de scris si sa nu te mai ridici de acolo?

Așa cum pui întrebarea, dta consideri că inspirația pentru o muncă creatoare, poți să o cauți conștient și metodic, organizat, cu un plan, cu un algoritm. Parțial, da, după ce parcurgi etapele de mai jos.
Eu am altă părere. Că inspirația provine de undeva din adânc.
Iar ca să o declanșezi, ai nevoie se entuziasm, cuvânt care vine de la en-teo, zeul, demonul muza înterioară. Iar această muză are la bază emoția. Dar ce este emoția. Este e-moție, ceea ce te pune în mișcare, ceea ce te mișcă.
Ca exemplu, poezia Hai, din volumul meu de nuvele, l-am scris cu creionul pe o foaie, fără să ridic creionul de pe hârtie. La fel poezia Ultimul vals. De ce? Fiindcă fetele care m-au inspirat, mi-au trezit emoții ( e-moții) foarte puternice. Nici o idee nu este doar o înșiruire de covinte. O idee este informație ( in-formație, adică forma din interior), care este date, adică cuvinte, plus emoție (e-moție) plus interpretare. Dar ce este nterpretarea? Precucrarea datelor, cu metrul, balanța, scala, scala ta de valori ( bine-rău, frumos-urât, adevărat-fals). inspirația este mixul a toate.
Așa se spune despre Gautama Budha, care ca și tine căuta inspirația pentru problema lui, cum să elimine nefericirea din lume.
Că s-a așezat în poziție de meditație sub un copac și s-a jurat că nu se va mișca de acolo, nu va bea, nu va mânca, nu va dormi, până nu va avea iluminarea (soluția, inspirația). Și a reușit. Dar când asta? După ce ani și ani de zile a fost călugăr rătăcitor pe drumurile Indiei, cunoscând viața a mii și mii de oameni. Aceea a fost perioada de incubație. Așa că înainte de inspirație, ai nevoie de incubație. Nu poți să scrii despre alpinism dacă nu ai practicat. Nu poți relata despre experiența de călugăr ( creștin, budist, shaolin) și să fii convingător, doar dacă faci reportaj acolo. Dacă stai acolo 3 luni, 3 ani poți. Incubația. Apoi, ca să fii convingător, trebuie să mânuiești limba, stilul ( caută stilum, să vezi ce a însemnat), ca să înțeleagă careva, ceva din ce spui, iar nu.
Miezul nopții a cântat,
Și cocoșul a sunat.
Și să te gândești pentru cine scrii. Câți ani are, 7, 17, 27, sau 77?
Care este viața lui, ce știi despre ea, ce îl doare, ce îl interesează, ce îl pasionează, ce îl en-tuziasmează, cum îi menții atenția ca să nu adoarmă în timp ce citește, sau să lase cartea din mână după prima pagină, ca să nu o mai deschidă niciodată?
Așa se compune o poveste.

Misterul regelui. Despre scris - Stephen King
Cred ca aceasta carte este raspunsul la intrebarea ta