Cum se face o fisa bibliografica pentru un periodic?

Descrierea bibliografică a unui articol excerptat dintr-un ziar sau dintr-o revistă conţine următoarele informaţii (în ordine):

prenumele şi numele de familie al autorului, titlul articolului, în „denumirea revistei", serie nouă (dacă această indicaţie apare), ANUL de apariţie (redactat cu cifre romaneş a nu se confunda cu anul calendariesti), numărul (redactat cu cifre arabe), indicaţia calendaristică, PAGINA/PAGINILE de la care a fost preluat articolul

 NOTA BENE!
• Denumirile tuturor ziarelor şi revistelor se notează între ghilimele (şi în manuscrise, şi în textele redactate la calculator).
• Titlurile articolelor se notează cu caractere cursive (italice, oblice) în tehnoredactarea computerizată, iar în manuscrise se subliniază cu o linie. Titlurile articolelor, ca şi titlurile cărţilor, nu se notează între ghilimele!
• Între secvenţele care compun descrierea bibliografică a unui articol dintr-o publicaţie periodică se notează virgulă.
• După denumirea periodicului se inserează prepoziţia în.
• Dacă articolul preluat se întinde fără întrerupere pe mai multe pagini, se notează pagina de început şi pagina de sfârşit, cu cifre arabe legate prin liniuţă (ca sugestie a continuităţii). De exemplu: p. 34-38, p. 3-5 sau pp. 34-35.
• Dacă articolul preluat este întrerupt de alte materiale şi reluat la o oarecare distanţă, pe o altă pagină (de obicei cu menţiunea redacţiei „continuare la pagina..."), se notează pagina de început şi, separată prin virgulă, pagina la care articolul este reluat; întreruperea este sugerată prin virgulă. De exemplu: p. 7, 20; p. 12, 15 sau pp.7, 20.
Exemple:
Cornel Ungureanu, Vocaţia de a fi om de cultură, în „Orizont", SERIE NOUĂ, anul XV, nr. 4(1447), 21 aprilie 2003, p. 2.

Maria-Elena Ganciu, Vasile Voiculescu şi experienţa isihastă, în „Tabor", Anul II, Nr. 7, octombrie 2008, p. 78.



a. FIŞA DE REFERINŢĂ BIBLIOGRAFICĂ (sau fişa bibliografică) se referă la un articol, o carte sau orice alt material care a stat în atenţia cercetătorului.
Fişa unui volum cuprinde:

NUMELE AUTORULUI, TITLUL CĂRŢII, LOCUL APARIŢIEI, EDITURA, ANUL, NUMĂRUL DE PAGINI.


Fişa pentru un articol apărut într-un periodic conţine:

NUMELE AUTORULUI, TITLUL ARTICOLULUI, NUMELE REVISTEI SAU AL ZIARULUI, SERIA, ANUL, NUMĂRUL PUBLICAŢIEI RESPECTIVE, INDICAŢIA CALENDARISTICĂ, NUMĂRUL PAGINII la care începe articolul respectiv şi numărul paginii la care se termină.


 INDICAŢII PRIVIND ÎNTOCMIREA ACESTUI TIP DE FIŞE:

1. Mărimea unei fişe de referinţă este egală cu a patra parte a unei coli de scris (A4).
2. Numele autorului se trece în colţul din stânga.
3. Pentru a facilita preluarea ulterioară, într-o bibliografie, a informaţiilor de pe o astfel de fişă, numele autorului se notează în varianta:
NUME DE FAMILIE, PRENUME (fără prescurtări, în afara celor folosite de autor). Pentru că s-a recurs la artificiul de schimbare a poziţiei fireşti a celor două nume, între numele de familie şi prenume se va nota obligatoriu virgula.
De exemplu: EMINESCU, MIHAI; CĂLINESCU, GEORGE.
4. Titlul articolului sau al volumului se notează fără prescurtări, în întregime. Dacă lucrarea s-a redactat într-o limbă străină, se poate alătura, eventual, traducerea titlului în limba română (între paranteze).
5. Titlul operei/articolului se subliniază în manuscrise. În general, nu se vor sublinia subtitlurile decât dacă fac corp comun din punct de vedere semantic cu titlul, deci nu sunt simple indicaţii detaliate cu privire la conţinutul cărţii. Sublinierea cu o linie se face numai în manuscris, iar în fişele tehnoredactate computerizat titlurile se scriu cu litere CURSIVE şi NU se subliniază).
6. Fişa bibliografică se întocmeşte pe baza datelor prezente în pagina de titlu a cărţii. Dacă anul şi/sau locul apariţiei cărţii nu apar în foaia de titlu sau în caseta de la finalul cărţii, în fişa bibliografică se va trece indicaţia: s. a. („sine anno") sau f. a. („fără an"), respectiv s. l. („sine loco") sau f. l. („fără loc").
7. Numele periodicului se notează întotdeauna între ghilimele. Totuşi, uzanţe recente ale anumitor edituri sau colegii de redacţie permit scrierea denumirii revistelor doar cu caractere cursive, fără ghilimele (cu o grafie, adică, identică titlurilor de opere)
8. Între indicaţiile bibliografice se foloseşte virgula iar la final punctul.
De exemplu:
AINSA, FERMANDO,
Reconstrucţia utopiei

Traducere de Corina Mărgineanu,
Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2000, 175 p.


DRAGOMIR, CAIUS TRAIAN,

Despre credinţă şi despre şansele unui secol,
în „Viaţa Românească", anul XCVII, nr. 7, iulie 2002, pp. 1-3.



b. FIŞA DE EXTRAS. Cuprinde idei sau citate relevante pentru lucrarea parcursă de cercetător (cititor). Dimensiunea fişei este identică celei precedente. Pe o fişă nu se vor nota două sau mai multe idei sau citate diferite. Pentru ca aceste fişe să fie ulterior utilizate cu mai mare uşurinţă, se recomandă inserarea într-un colţ a unu-două cuvinte-cheie care să sugereze conţinutul materialului fişat. Ideile sau citatele preluate din materialul fişat se notează în centrul fişei. La sfârşit este obligatorie trimiterea la lucrarea de referinţă, cu inserarea exactă a paginii sau a paginilor de la care a fost preluat textul (citatul) sau ideea. Trimiterea la lucrarea-sursă se poate face sumar, indicându-se doar numele autorului, titlul şi pagina (aceasta pentru că setul de fişe dintr-o anumită lucrare vor fi obligatoriu însoţite de o fişă bibliografică ce conţine informaţiile complete despre volumul sau articolul studiat).


• De exemplu:


Participarea emotivă

„Uităm repede ceea ce ne plictiseşte ori nu ne interesează şi, dimpotrivă, ţinem minte vreme îndelungată, uneori toată viaţa, întâmplările zguduitoare, ori faptele cu caracter excepţional la care am fost martori, ori momentele legate de un incident biografic trăit cu fervoare. Participarea afectivă la un eveniment sau altul, pasiunea pentru un anume tip de informaţie (legată, spre exemplu, de meseria practicată), în genere, învestirea emoţională exercită un impact pozitiv asupra capacităţii de retenţie."(Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, ediţia a II-a, Iaşi, Editura POLIROM, 1998, p. 169)



c. FIŞA DE TRIMITERE BIBLIOGRAFICĂ. Aceasta cuprinde doar o trimitere la o problemă care interesează cercetătorul. Acesta va şti, analizând fişa, că despre problema precizată poate consulta ulterior cărţile, articolele sau studiile inserate în fişă.

De exemplu:

Mihai Eminescu şi Iosif Vulcan

vezi Graţian Jucan, Mihai Eminescu şi Iosif Vulcan, în „Steaua", anul LI,
nr. 5-6 (622-623), mai-iunie 2000, pp. 35 -36.



B. MIJLOACE MODERNE DE FIŞARE. Ceea ce numim „fişe moderne", folosind un joc terminologic, sunt variantele de fişe de lectură care răspund cerinţelor şi posibilităţilor actuale de lectură. Trebuie să acceptăm faptul că în perioada contemporană, când tehnologia a înregistrat un progres evident în toate domeniile, accesul la fondul de carte al bibliotecilor este mult mai relaxat. Implicit, activitatea de excerptare a materialului necesar cercetătorului este şi ea mai nuanţată. Faptul că putem intra mai uşor în posesia unor cărţi sau le putem păstra pentru o perioadă mai lungă de timp, ca şi oportunităţile de multiplicare a unor volume întregi sau a unor secvenţe necesare, nu exclude totuşi munca efectivă de selectare şi de fişare a materialului care va folosi în cercetarea ulterioară. Posesia sau accesul la un calculator deschid variate posibilităţi de stocare a materialului, direct într-o formă tehnoredactată, facilitând plasarea lui în lucrarea finală. Numai că este necesară şi în acest caz o atentă „îndosariere" a materialului de tip fişe de lectură în fişiere pe le vom accesa în procesul de redactare finală.
Dacă se optează pentru acest tip de fişe tehnoredactate computerizat, recomandăm câteva strategii de lucru.
Pentru fiecare dintre cărţile lecturate, este benefică deschiderea unui FOLDER special, compartimentat, la rândul său, în fişiere cu diferite conţinuturi şi teme. În aceste fişiere vor fi compactate citate, idei, secvenţe informaţionale selectate după principii care răspund temei cercetării şi nevoilor cititorului. Spre exemplu: să presupunem că citim romanul Mara al lui Ioan Slavici şi intenţionăm o prezentare generală a acestuia. Folder-ul special l-am putea compartimenta în fişiere de tipul: Personajul Mara, Personajul Persida, Personajul Trică, Personaje secundare, Târgul de provincie. În fiecare dintre acestea vom introduce citate (eventual parafrazări), comentarii, trimiteri aferente temei respective, facilitând astfel accesul ulterior la o informaţie compartimentată după principii clare.