Dati-mi si mie niste poezii cu tertina si catren, va rog.

Mihai Eminescu - Catrene


Când te pierzi în valul vietii
Trist la tarm doar eu ramân:
Brate fara de nadejde,
Nava fara de stapân.
*

Cum se turbura izvorul
Când din el drumetul bea,
Astfel ma-nfioara dorul
Când rasari în calea mea.
*

Tu esti aerul, eu harpa
Care tremura în vânt,
Tu te misti, eu ma cutremur
Cu tot sufletul în cânt.
*

Eu sunt trubadurul. Lira
Este sufletul din tine,
Am sa cânt din al tau suflet
Sa fac lumea sa suspine.

Catren
Mihai Eminescu - Dupa ce atata vreme


Dupa ce atata vreme
Laolalta n-am vorbit
Mie-mi pare ca uitaram
Cat de mult ne-am fost iubit.

Dar acum te vad nainte-mi
Dulce, palida cum sezi;
Lasa-ma ca altadata
Umilit sa-ngenunchez,

Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani?

George Topirceacu

Poezia Tertine

Si acum tin minte soaptele-i pierdute
In vuietul salbatic de furtuna:
„De ce nu esti cuminte? Du-te, du-te!"
E vant, e noapte. Fulgera si tuna,
Si-o ploaie acum a inceput sa cada
In picuri mari cat boaba de aluna.
u-i plin ca de sclipiri de spada,
Eu plec incet, ca-n vis, si nu-mi dau seama.
Un glas... dar cine-ar fi putut sa creada?
Parea ca-n urma-mi rugator ma cheama.

Tertine
de Mihai Eminescu

Tinzându-ți mâna o priveai cuminte,
Mișcai zâmbind a tale roșii buze,
Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte.

Urechea mea pândea să le auză
Abia-nțelese, pline de-nțeles ­
Cum ascultau poeții vechi de muză.

Și-n ochii tăi citeam atât eres,
Atâta dulce-a patimei durere,
Că-n al meu suflet toat-o am cules.

A vorbei tale lamură de miere,
Al gândurilor visătorul haos,
Al tău surâs precum ș-a ta tăcere

Și chipul tău în voluptos repaos.
Pătruns-au toate limpede-n cântare-mi,
Când al tău suflet mie l-ai adaos.

Stăpână ești pe gându-mi și suflare-mi
Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l,
Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi.

De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul,
Precum viața mea ți-am închinat-o,
Disprețui hula orișicărui emul:

Primește-l dar c-un zâmbet adorato!


Vasile Alecsandri
Doina *

Doina, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă,
Cu flori galbene-n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă!

De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică!

De-aş avea o bălăioară
Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară!

Face-m-aş privighetoare
De-aş cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!

Doina, doinitâ!
De-aş avea o puşculiţâ
Şi trei glonp în punguliţâ
Ş-o sorioară de bărdiţă!