Cînd eram elev in treapta gimnazială totdeauna mergeam să urmăresc cum colegii mei mai mari se distrează la aceasta sărbătoare si mereu îmi repetam: „Voi fi si eu cîndva a zecea. Voi fi şi eu cîndva boboc, dar mai este pînă atunci." Dar timpul a trecut, şi iată-mă în clasa a X-a. Iar în faţa mea, mai bine zis a noastră, a tuturor bobocilor, se află un examen care trebuie trecut cu succes.
Fiind un simplu spectator, ţi se pare ca „Balul bobocilor" este o sărbătoare obişnuită cu zîmbete şi aplauze, însă doar ce-i care au trăit această experienţă ştiu prea bine ce simte un boboc în pragul sărbătorii.
Scenarii, cîntece, roluri, repetiţii, pregătiri, toate fac parte din agenda de după ore a bobocilor.
Pentru noi această sărbătoare este una importantă, pentru că ni se oferă şansa de a demonstra cît de creativi, energici, plini de idei, curajoşi şi dornici de a fi parte din acest liceu suntem.
Emoţii, clar lucru că avem, ne străduim şi noi ca pînă la ieşirea în scenă ele să dispară. Numărăm clipele. Aşteptăm sa se creeze o atmosferă plăcută în care noi se ne simţim bine.
Vom avea posibilitatea de a cunoaşte ceilalţi colegi-boboci. Depunem eforturi mari pentru ca să lăsăm impresii bune colegilor şi profesorilor.
oBanan? întreabă:
DeProfundis99 întreabă: