Da, e greu sa scrii despre ceva care nu iti sta prea aproape de suflet.
Inainte de a scrie gindeste-te cum vi s-a cerut sa scrieti o compunere sau analiza a poeziei.
Scrie exact cam cum vor ei (profesorii). Nu te complica, nu folosi termeni pretentiosi daca nu e strict nevoie.
Apoi, sa scrii o "compunere" cere un pic de obisnuinta. Alege 2, 3, 4 subiecte care ti-ar place tie si scrie cate o compunere scurta cu ele. Nu te ingrijora daca nu iese cum te astepti. Citeste, gindeste si corecteaza putin. Nu sta sa le faci perfecte. Treci la alt subiect.
In privinta poeziilor, ele exprima trairi, necazuri, ginduri, ale celor care au trecut prin ele. Multi dintre poeti nu sunt niste tinerei. Ei vorbesc despre lucruri prin care nu ai trecut si care poate nu te impresioneaza.
Poate o poezie vorbeste despre cit de frumos e afara la apus de soare. Apoi arunca undeva o aluzie ca toate frumusetile astea sunt date doar cu imprumut.
Nu scrie pe ea, dar mai mult ca sigur din nostalgia pe care o exprima, e o elegie. "Apusul" este de fapt sfirsitul vietii.
Scrie despre asa ceva. Leaga-te de anumite "cuvinte cheie" spuse uneori mai la sfarsit. Intoarce-te apoi, reciteste, si poate vei gasi intelesul.
Cu ceva exercitiu vei deveni mai sigur pe tine. Nu uita ca rostul comentariilor este sa incerci sa deslusesti ceeace aproape oricine reuseste, nimic iesit din comun.
Succes.
anonim_4396 întreabă: