Doresc sa scriu o carte despre fantastic si fenomene stranii care mi s-au intamplat vreau sa imi spune-ti daca ar trebui sa continuu.


-Semneaza! se aude dintr-un colt al camerei, intoarcand capul spre locul din care se auzise vocea, constata ca nu era nimic altceva decat intuneric.
-Semneaza! se auzi israsi aceiasi voce patrunzatoare - de data asta din fata sa – cuprins de spaima realizeaza ca se afla in fata unui birou antic, asezat pe un scaun. In fata sa statea un barbat masiv, cu o privire fixa asemeni unui sarpe, vrand parca sa il hipnotizeze.
- Semneaza! se auzi iarasi, infatisarea barbatul de dupa birou se schimba, ochii I se ingalbenisera iar din frunte incepuse sa ii creasca coarne. Tremurand din toate incheieturiile observa silueta Satanei care se preface in sarpe in coltul opus din care a auzit prima data indemnul. Sarpele incepuse sa vina spre el. Biroul fusese cuprins de flacari iar in fata sa constata cu stupoare ca nu s-a aflat nimeni, ci doar propria reflexie in oglinda. Fata I se schimonosi terifiat de spaima care il cuprinsese, cu ultimile puteri se ridica si incepu sa fuga printr-o usa deshisa, intorcand capul in urma sa pentru a afla distanta la care se afla sarpele fata de el. Desi alerga cat de repede il tineau picioarele, sarpele se tinea mereu in spalele lui la doar cativa metii distanta. Intorcand capul din nou inainte ii apare in fata o prapastie, nemaiavand unde sa fuga, inchide ochii si se arunca in groapa intunecata ce parea sa nu aiba fund.
Se trezi in pat abia respirand transpiratia curgandu-I siroaie. Privi cateva minute in gol pentru a se linisti, tacerea si intunericul din jur altadata multumitoare acum ii parul sufocanta. Cu un gest aproape mecanic intinsese mana si aprinse lampa de pe noptiera, isi simtea inima batand de parca ar fi vrut sa ii sara din piept. Asteptase mai bine de o ora, nu se putea linistii. Avuse si inainte cosmaruri oribile dar parca acesta era cel mai inspaimantator si mai real dintre toate. I se facu brusc dor de noptiile linistite de altadata, de viata din copilarie, de prietenii sinceri din acea vreme, avu impresia ca pentru cateva secunde i se derula toate amintirile prin fata ochiilor. Nu isi putea explica cum toti copii isi doresc sa fie adulti sperand la independenta si o viata minunata care ii asteapta, iar odata confruntati cu viata de adult cu grijile cotidiene ar fi dispusi sa dea orice la schimb pentru o zi macar in care sa fie din nou copii. Cu acelasi gest mecanic stinse lampa, se intinse pe spate si adormi pana dimineata.
A doua zi simtea nevoia de a vorbi cu cineva despre cosmarul de aseara dar si despre intamplarile din ultima vreme in general. Nu era genul de om religios, sau care merge la biserica ori care petrece timp rugandu-se pentru iertarea pacatelor sale. Cazu pe ganduri. Zadarnic incerca sa isi aminteasca cand a fost la biserica pentru a se spovedi sau pentru a se ruga. Nu se simti niciodata atat de singur, de gol, de lipsit de speranta ca acum.

Eu zic să te oprești aici.
Greșelile de ortografie abundă precum grindina. Nu le ai la capitolul ăsta. Ai lipsit la orele astea.
Și mult și rău.
Încearcă să mă crezi. Ți-o spun sincer!

Degeaba încerci să mă faci să te cred.
Nu știi să scrii românește.
Și în acest text pe care mi l-ai trimis ai o sumedenie de greșeli.
Să dea Dumnezeu să ajungi cel mai mare scriitor al neamului românesc. Dar asta nu mă va opri niciodată să spun că nu știi să scrii.
Să fii sănătos!

Pasajul cu sarpele imi pare a fi o reeditare nereusita a scenei din birou din Maestrul si Margareta de Bulgakov.
Slabut. Nu m-a impresioat.
Asta nu inseamna sa te opresti.
Citeste mult si despre subiecte variate. Iti vei imbogati cunostintele, vocabularul si creativitatea. Vei reusi sa iti exprimi altfel gandurile.

Frumos,continua. Stapanesti destul de bine arta asta, continua si nu te uita la altii.Multe carti semana intre ele, e doar coincidenta de idei. Continua cu incredere.

Nu stiu ce are MadutZzaB in cap, dar detaliul e aproape absent. In mod normal, in punctele critice, nu vrei sa pierzi suspansul cu descrieri inutile, dar pana sa ajungi la asa ceva, detaliul e cel care aduce verosimilul textului tau. Fantasticul iti imparte proza intre real si fabulos, ambele mai mult sau mai putin amorfe. Combinatia asta discreta, impreuna cu alternanta - aici variaza de la un scriitor la altul - sunt cele care legitimeaza actualitatea unui text fantastic fata de un basm, posibilitatea de a impresiona un cititor contemporan. Ei bine, trebuie sa conturezi realul (adanceste personajele intr-o stare sociala, ofera-le o identitate; ofera-i cititorului posibilitatea de a se asocia cu ele) si sa alegi o tehnica riguroasa pentru a crea un "fabulos verosimil" (aici predomina doua tehnici: fie un eliptica, vezi "Ivan", "Uniforme de general" si/sau "La umbra unui crin" de Mircea Eliade, fie una in care descrii fabulosul intr-o maniera foarte realista, sa se simta ca ai vazut acel ceva cu ochii tai, ca l-ai simtit pe pielea ta - Cartarescu stapaneste binisor procedeul; vezi Nostalgia. Pentru tehnica din urma iti trebuie un real si mai profund); altimenteri, proza ta va semana cu un film de groaza cu efecte de "scara blocului" - pe cine mai poate impresiona in ziua de azi?

Continua, dar fa-o cu atentie. Si incearca sa citesti ce ti-am recomandat plus, daca gasesti - exista in colectia Jurnalului National -, "Vanatoarea regala" de D.R. Popescu. Prima nuvela din componenta "romanului" e perfecta pentru stilul tau. Nici nuvela omonima (eponima) nu e tocmai rea pentru ce cauti. Iar prefata te-ar putea ajuta mai mult decat crezi.

In fine, sper ca, intr-un fel sau altul, te-am ajutat Succes la scris si mai posteaza daca iti iese ceva.

La Eliade mai poti adauga si "Sarpele", se gaseste in acelasi volum cu "Domnisoara Christina". Pe Cartarescu poti sa-l pui pe locul doi, nu e tocmai genul tau. Te mai poate interesa realismul magic sud-american - documenteaza-te.

Imi place ca folosesti tehnica detaliului, care te face sa te transpui in poveste. Ca sa scrii o carte, trebuie sa stii sa utilizezi anumite tehnici. Subiectul nu pare a fi ceva foarte impresionant, parca e prea exagerat, prea mult.Cauta ceva mai nou,mai original,cartile ce contin idei inedite si originale,se vand mult mai bine. Preia tehnicile unor autori foarte buni, dar nu si ideile, transfigureaza-le si formeaza-le dupa tine. Cel mai bine e ca atunci cand scrii e sa te folosesti de instinct, dar trebuie sa gandesti si forma si cuvintele. Nu te opri din scris, exerseaza si vei ajunge cu adevarat bun!