| sabin89 a întrebat:

Eneida vs Iliada. Sunt comparabile aceste două epopei? Şi dacă da, sunt ele sensibil egale? Adică, pe o scară a valorilor le-aţi pune pe aceeaşi treaptă? Sau pe una mai sus decât cealaltă?

Răspuns Câştigător
| minrest a răspuns:

Multe asemanari, la prima vedere. Poeme epice, stilul asemanator, maniera asemanatoare, poti sa le consideri chiar din acelasi ciclu, din moment ce una relateaza cucerirea Troiei, iar cealalta mutarea troienilor supravietuitori in Italia. Stai putin! Mai e posibil sa fie utilizat macar acelasi gen, nu mai zic sa existe vreo asemanare, cand intre cucerirea Troiei si scrierea Eneidei a cazut civilizatia palatiala, in integul Orient, a urmat un ev intunecat, a aparut, si a si decazut, cetatea greaca, apoi civilizatia elenistica, apoi Roma... lume dupa lume se naste si moare, iar literatura, societate, cosmogonia si religia raman aceleasi? E timpul sa vedem si prin ce difera cele doua opere. Iliada este un poem epic din secolul 8 ien, care relateaza evenimente plasate inca cu cateva secole inainte. Parte dintr-un ciclu din care mai avem Odisea, nu este opera de autor, desi traditia o atribuie lui Homer, ci era recitata de aezi, care o si modificau, asa se explica faptul ca prezinta elemente din doua societati, complet diferite, Civilizatia Palatiala, in care are loc actiunea, si sfarsitul Evului Intunecat, cand a fost fixata in scris. Miturile, cosmogonia si conceptia despre lume, cum ar fi ideea ca orice faci poate fi facut de fapt la indemnul unui zeu, apartin clar Evului Intunecat (asa se numeste perioada de dupa distrugerea Civilizatiei Palatiale). Pe cand Eneida, este poezie de curte, opera de autor, care imita Iliada in mod constient, spre deosebire de Iliada, care prezinta doua societati diferite, Eneida... nu prezinta nici una, actiunea fiind plasata intr-o societate arhaica de opereta, religia si cosmogonia sunt simple conventii, nimeni nu mai credea in ele pe vremea lui Augustus. Intreaga asemanare cu Iliada se datoreaza imitatiei constiente, caci Iliada era cel mai prestigios model posibil. Ca opere literare, am auzit ca ar fi oameni care apreciaza maiestria scrisului in sine, acestia probabil ca le apreciaza pe amandoua. Ca surse istorice, Iliada este mult mai valoroasa, caci ne reda elemente a doua socitati despre care avem date incomplete, pe cand Eneida ne da doar informatii despre ce apreciau romanii ca literatura la inceputul Principatului.

| sabin89 explică (pentru minrest):

Interesant ce „multe" comentarii s-au adunat la postarea asta! De fapt, trebuie să recunoaştem că sunt mult mai captivante jocurile pe calculator decât lectura unor epopei antice şi de demult. Frumoasă analiză ai făcut! Sunt de acord şi eu că sunt similitudini multe între Eneida şi Iliada (dar şi cu Odiseea). Şi Virgil nu a căutat să ascundă faptul că s-a inspirat din ele. De ce ar fi făcut-o? Referindu-mă la scara valorilor, de care am pomenit în întrebare, eu parcă aş situa Eneida ceva mai sus. Trecuseră totuşi nişte secole, timp în care lumea se mai emancipase. Şi apoi, compunerea epopeii s-a făcut în vremea lui Augustus, perioadă de mare înflorire culturală; o perioadă în care a existat un Mecena; şi a existat o pleiadă de poeţi iluştri; în care pleiadă Virgil se pare că a strălucit cel mai tare. Poveştile, ambele, sunt foarte frumoase, chiar dacă sunt pline de fantezie şi mit. Ar fi interesant de cunoscut sâmburele de adevăr conţinut în fiecare din ele; că în mod sigur nu a fost sută la sută invenţie. Este foarte posibil ca un prinţ troian să fi scăpat, împreună cu un echipaj, din focul încleştării şi să fi ajuns după multe peripeţii cu corabia la gurile Tibrului. De ce nu? Se putea să aibă loc şi o escală la Cartagina; iarăşi de ce nu? Şi după cele întâmplate acolo să fi rămas un ranchiun, răbufnit peste secole, între cele două cetăţi puternice ale antichităţii. De Iliada nu mai zic, dar şi acolo cred că a existat un sâmbure de adevăr în jurul căruia s-a compus frumoasa epopee. Poate viitorul să ne rezerve surpriza de a afla mai multe despre aceşti sâmburi de adevăr. I hope so.

| minrest a răspuns (pentru sabin89):

De fapt, nu am spus ca ar exista multe similitudini; am spus ca asemanarea se datoreaza imitatiei constiente. A te emancipa inseamna a te elibera de ceva; cum vorbim de cultura, in cazul nostru ar insemna sa te eliberezi de prejudecati, de modele inrobitoare, DE CE ANUME s-a eliberat exact omul, in cei 800 de ani dintre cele doua opere? Oare emanciparea se produce automat in timp, este functie de trecerea timpului? Nu, un grup de fugari nu navigheaza la intamplare mii de kilometri, ci merg in locuri apropiate, unde au aliati. Samburele de adevar al legendei este nevoia romanilor de o origine ilustra. Din cine se trag romanii, daca nu se trag din troienii lui Enea? Simplu, din servitorii si angajatii latini ai negustorilor etrusci din avanpostul comercial etrusc Roma. ASTA este ce evita TOTI cei ce isi atribuie originea din straini: originea proriei aristocratii, din taranii localnici.

| sabin89 explică (pentru minrest):

Da, e mai corect spus "s-a inspirat". Îmi plac poveştile astea. Îmi place să citesc din mitologiile greacă sau romană, cu ierarhiile lor şi cu gradele lor de rudenie uneori foarte încâlcite. Se spune, de exemplu, că Iunona era nu numai soţie, dar şi soră a lui Jupiter. Probabil că amândoi erau copii ai lui Saturn (?). Iunona era geloasă pe Venus, pentru că Paris se pronunţase cândva asupra acesteia din urmă ca fiind cea mai frumoasă. Apoi, cu originea troienilor, cu Tros, Dardanus...Nu prea am înţeles cine era Teucer, că şi el este numit strămoş al troienilor. Anyway, poveşti frumoase.

3 răspunsuri: