Există o regulă generală pentru verbele afirmative și negate la persoana a 2-a legată de i-urile de la final? De exemplu de ce "nu fi" se scrie cu un i iar "nu știi" cu 2? De ce unele verbe la persoana a 2-a afirmativ se scriu cu 2 i, altele nu. Nu mă luați cu chestia "că așa se aude", vreau să știu dacă există o regulă generală pe care nimeni nu mi-a dat-o până acum.
Limba romana nu prea are reguli clare de formare a multor conjugari. Mai ales ca peste 5-10 ani sigur se mai schimba ceva si ies mizerii gen DOOM 3 care aproba toate greselile acceptate la cei de la tara sau de pe Facebook.
Ce pot sa-ti spun in exemplul tau e ca la conjunctiv prezent "sa nu fii" se scrie cu 2 i (sau "2 de i" cica se spune mai corect, asa cum stie toata lumea, din acelasi motiv pentru care nu spui 2 trei in loc de 2 de trei - acest lucru e intarit chiar de Pruteanu si diacritica si multe alte surse - si asta pentru ca e vorba de elemente unitare/atomice; 2 copii vs 2 i -> plural vs singular -> n-ar fi mai corect 2 i-uri cu articulare? evident ca e aiurea).
Reguli lipsa sunt multe. Iar limba romana e cum a vrut-o unul sau altul dupa fonetica lui. Interesant e ca multa lume refuza chiar intemeiat sa scrie cu â din a. Si nu, nu e vorba ca au apucat alte vremuri, ci vremurile care au venit dupa Revolutie au venit fara vreo noima. Altel spus: limba romana e asa cum vor unii pseudo-academicieni si nimic mai mult.
Get used to it, kid! Romana nu e matematica.
RăspundeI'm not a kid. Îmi place să tratez lucrurile logic mie.
Răspunde Cei care au dezvoltat limba română ar fi trebuit să se gândească și la străinii care vor să vină aici și vor să o învețe. Dacă m-aș fi născut în altă parte cred că limba română ar fi fost printre ultimele pe care aș fi vrut să la aprofundez(aici nu includ limbile cu altfel de litere).
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Raspund si eu, dupa destul de mult timp, timp in care poate ai aflat deja varianta corecta, ca vad ca nimeni n-a oferit vreun raspuns satisfacator.
Imperativul negat se formeaza dupa urmatoarea regula: "Nu" + verb la infinitiv. Ex: Nu manca, nu bea, nu fi. (Aviz celor care folosesc "Nu fa", cand, din regula prezentata anterior reiese ca "Nu face" e corect.)
In cazul lui "nu stii", se bazeaza pe formele conjugarilor la indicativ prezent. Din verb se pastreaza radacina ("sti") si se adauga terminatiile: -u pentru pers 1 singular, -i pentru pers 2 singular, -e pentru pers 3 singular, -m pentru pers 1 plural, -ți pentru pers 2 plural, -u pentru pers 3 plural. In mare parte, se pastreaza terminatiile astea pentru destul de multe verbe.
Și în ce fel are legătură cu contextul? Fii mai explicit.
De exemplu verbul în sine, a fi, a ști, se scrie cu un singur i. Când spui unei persoane ''fii'', ''știi'', se referă la persoana a doua singular.
Sau de exemplu când zici ''fiind'', ''știind'', este verb la gerunziu.
Sunt multe alte verbe care la persoana a doua singular se scriu cu un singur i. De ce? Asta e întrebarea.
Zi-mi ceva verbe cu un singur i la persoana a doua, iar i să fie a doua sau a treia literă.
A iubi-tu iubești
a mârâi-tu mârâi(să mârâi)
a gândi- tu gândești
a institui-tu institui
a zice- tu zici(la imperativ zi!)
a concedia-tu concediezi
Parcă erau și exemple mai bune însă nu îmi vin acum la 2 noaptea. Am dat și cu a doua literă sau prima și de la început și de la final.
De asemenea nu mi-ai răspuns la întrebarea legată de "nu știi" "nu fi"
E prea complicat pentru mine să explic ceva ce am învățat la școală cu foarte mult timp în urmă. Un profesor de română ți-ar putea răspunde mai ușor, e meseria lui să știe. Baftă în aflarea răspunsului.
Lucifer, steaua dimineții, e asociat cu cunoașterea, dacă nici tu nu mă poți lămuri ce pretenții să am de la alții 
Am încercat dar tu vrei să afli motivul în cauză pentru care există aceste verbe și sunt folosite în acest mod. Încearcă pe diacritica.wordpress.com
"Nu fi" e la imperativ in timp ce "nu stii" e un indicativ. Sigur, ai putea spune ca poti sa il pui si pe "nu stii" la imperativ in propozitii, dar nu e o comanda, un ordin, e un imperativ fortat, pentru ca imperativul presupune mai mult decat o simpla exclamatie, e vorba de context cum a zis si lucifer.
In legatura cu contextul mai e si ideea ca verbele care functioneaza ca si auxiliare (a fi, a avea, a voi, etc.) difera de celelalte, care nu pot fi auxiliare in anumite contexte.
Uneori tine si de ce presupun, adica o actiune sau o stare.
De exemplu verbul a fi e copulativ doar daca nu are sensul de a se gasi, a exista, a se afla).
Si la conjugare e similar si daca vrei sa iti faci o idee mai usor care se conjuga cu doi "i" sunt mai simple structural, mai mici.
Mai erau teorii pe site-uri cum ca provenienta cuvintelor le afecteaza conjugarile/decilanarile, fiecare limba avand gramatica ei... sunt diferente mari intre gramatica limbii latine sa zicem, de unde luam frantuzisme, italienisme si limbile slavone (rusa, ucraineana, slovaca, ceha, etc.).
Lucifer e si misterios, de unde si conceptia de gandire luciferica si care spre deosebire de cea paradisiaca/logica ajuta la amplificarea misterului 
Eu am doar 18 ani si am avut in general note doar decente. Sper ca te-am ajutat. 
"daca vrei sa iti faci o idee mai usor care se conjuga cu doi "i" sunt mai simple structural, mai mici."
De exemplu "a aparține" nu mi se pare așa simplu structural sau mai mic.
Încă o dată se ajunge la concluzia mea că limba română nu are reguli exacte și clare, de exemplu ca în limba engleză, iar dacă are nu sunt așa simple pe cât ar trebui.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
