Având in vedere importanţa deosebită pe care o au părinţii în viaţa noastră, şi faptul că ar trebui să ştim să îi respectăm şi să îi iubim cum se cuvine, o să dau o poezie pe care am intitulato " "Doina" pentru părinţi ", care nu este foarte bine realizată, dar mai mult din respectul acesta o dau.
O lumină dintr-o zare,
O petală dintr-o floare,
O sclipire de la soare,
Nişte picături din mare,
Un borcan plin de dulceaţă,
Un divin dar, dulce viaţă...
O lumină dintr-o zare,
Auroră de smarald,
Cu sclipiri adânci albastre,
Ochi frumoşi, ochi de cristal...
O treime dintr-o viaţă,
Plină de fluturi ce zboară,
Câte mofturi, ce dorinţa,
Am primit deja căldură.
Mii de fluturi se înalţă,
Coloraţi de amintire,
Nu-i străpung, îi las în viaţă,
Îi întâmpin cu iubire...
M-aţi plimbat încet prin Eden,
Mi-aţi şi dat din mărul sacru,
Mi-aţi fost cel mai bun prieten,
Mi-aţi secat şi gândul acru.
Ce dorinţă să mai am?
Tot ce-i important mi-aţi dat,
Ce naiv cred că eram,
Dar acum am acordat,
Gând sărac, suflet pătat.
O lumină dintr-o zare,
O petală dintr-o floare,
N-am să pot să dăruiesc,
N-am să pot nici să doresc,
N-am să pot s-ajung în zare,
Palid şi sărac eu sînt,
Tot ce dau este iubire,
Şi un text scris cam urât.
Timpul trece fără noimă,
Dragi părinţi nemuritori,
Pe-al meu suflet şi în doină,
Vă voi scrie în culori.
Nu fratee...imi place sa scriu poezii si voiam sa vad alte persoane fascinate de asta
Cei ce nu iubesc nu stiu cum este sa simti ca esti pe prapastie. Sa ai senzatia ca poti cadea, dar in acelasi timp ca poti zbura.
TeQui întreabă:
Numepublicuserneim întreabă: