Hei! Am început o nouă poveste pe Wattpad și vreau să vă invit să lăsați un vot și un comment, chiar și o părere sau un sfat.
http://w.tt/1Styh3z

Mulțumesc!

O voi citi.

Ca idee a ceea ce ar vrea să fie această „poveste" ( de ce poveste? cînd, după toate aparențele, se pare a fi un veritabil roman) pare a fi ceva interesant. Deși, după doar aceste ale tale trei capitole, care într-o carte normală nu cred că însumează zece pagini, e greu să-și dea cineva cu presupusul, să intuiască ce s-ar putea
întîmpla, în viitorul apropiat, cu domnișoara Raisa William.
Și, pe o idee deja devenită „aproape șablon", în încercările veleitard - literare ale multora dintre doritorii la a atinge culmile Parnasului.
S-ar părea că ai imaginație și dialoghezi ușor, nu ții cititorul în prea lungi momente monotone. Personajul e unul cît de cît normal, deși cumva traumatizat. Fără prea multe mofturi juvenile și lejer adaptabil la noua sa situație.
Dacă pînă aici se pot enumera cîteva din plusurile, pe care le văd eu, în continuare minusurile abundă precum o ploaie deasă și monotonă.
Mai întîi și - ntîi „și înainte de toate":
-nu cred că ai un plan general, măcar așa cu larghețe zis, care să - ți ghideze ideea pe care urmează să-ți conduci personajele și ale lor acțiuni. Cel mai degrabă dai drumul la ceea ce s-ar putea zice „ș-apoi om vedea". Dar, poate că mă înșel.
- de ce majoritatea fetișoarelor care se apucă de scris pe acest sistem „Wattpad" ( și tu nu faci excepție de la regulă) își plasează acțiunea în America sau poate pe undeva pe apropiate acele meleaguri.
Denver, Colorado. În cazul tău.
Sînt curios ce știi despre acel oraș, cît ne vei introduce în atmosfera acelui oraș, ce știi despre oamenii și clădirile și străzile acelui mare oraș; despre ape, instituții, școli care să definească locația în care vrei să ne introduci.
Nimeni nu spune să nu-ți lucreze imaginația dar cadrul stabilit trebuie să fie veridic, contemporaneitatea să iasă din toate evenimentele și acțiunile lucrării.
Ca un exemplu: există, în zilele noastre un autor spaniol ( mare scriitor), Carlos Ruiz Zafon, care, în vreo trei sau patru romane de - ale sale, ne transpune în Barcelona anilor 1920 - 1960.
Ei bine, în fiecare pagină a lucrărilor sale orașul îți este la îndemînă, mergi pe străzile sale, cu tramvaiele sale, cu trenurile din Estacia di Francia, cu localurile, teatrele sale, bisericile, parcurile, muntele Monjuic,
telefericul, portul.
Ești la fiecare pas, tu ca cititor, alături de personajele cărților și aproape că uneori te identifici cu ele.
- de ce ai denumit-o pe a ta eroină Raisa și William.
Acest Raisa e un nume specific rusesc ( vezi celebra eroină a lui N.A. Ostrovski din piesa de reputație mondială „Fata fără zestre"). Parcă nu prea sună a americănesc.
Cel de familie „William" e prea parcă nu chiar potrivit.
William e mai degrabă un prenume.
De la acesta derivă un Williams, ca nume de familie.
Și numele personajelor unor lucrări literare își au un rost al lor și, de cele mai multe ori, autorii nu le pun chiar așa la întîmplare.
E și asta o artă, aceea ca autorii șă știe a-și construi numele personajelor lor. Și, în literatura română, cît și în cea universală, exemplele de acest fel, referindu-mă la autori în relația cu numele personajelor lor, sunt multe, și mari nume ale literaturii s-au făcut celebre tocmai prin felul de a da nume personajelor lor.
Cîțiva dintre aceștia ar putea fi citați: rușii Gogol, Lev Tolstoi și A.P. Cehov, francezii Balzac, Hugo și Alexandre Dumas, românii I.L.Caragiale și Eugen Barbu, englezul Dickens.
Un Jean Valjean sau Javert, un Farfuridi, Brînzovenescu, Trahanache, Cațavencu, Nae Girimea, un Bozoncea, un Carandîșev ( un fel de Creionescu) și încă alții.
Trecînd la partea propriu- zisă a scriiturii ajungem pe un făgaș care nu prea îți mai este chiar atît de familiar, atît de la îndemînă.
- scrierea unor litere în locul altora denotă o arecare neglijență și neverificarea materialului scris.
- greșeli de ortografie...
Ex. vin-o cu mine; corect este „vino"
„vrei să vi" corect este „să vii" ( cu doi de „i"). Costrucția conjunctivului. Și încă și altele.
- construcții greșite, din neștiință
Ex. „dar în minte" corect este „dară-mi-te".
„și îi dau foc scrisorii"; corect este „dau foc scrisorii".
- neconcordanță a timpurilor:
Ex: „văd stropii de ploaie ce se prelingeau"; prezentul cu imperfectul
corect este „se preling".
- dezacorduri:
Ex. „ne întîlnim privirile, în a ei putînd distinde milă" corect ar fi : ori „privirea " în acord cu „ a ei", ori „privirile " în acord cu „ale ei".
Plus „distinge".
Nu știi cînd și unde se pun virgulele.
Deci vezi vocativele, apozițiile, construcțiile incidente ( dacă nu cumva vorbesc o limbă pe care tu nu o înțelegi).
- în sfîrșit:
„3 îngeri". E monstruoasă expresia.
În textele literare, NICIODATĂ numeralele pînă la 20 nu se scriu prin cifre ci numai prin litere.
Deci corect este „trei îngeri" ( vezi și răspunsurile utilizatorului „corolav", în ultima lună, referitor la aceste construcții)
Cam atît deocamdată...
Să ai sănătate!

Interesant.