Inainte de a discuta despre valoarea literar-artistica, cursivitatea povestii si stil (pentru ca, recunosc, nu am citit tot textul) trebuie sa iti spun ca ar trebui sa ai mai mare grija la gramatica, punctuatie si ortografie. E o conditie sine qua non pentru orice text expus astfel, cu pretentii literare sau nu!
In primul rand, dupa orice semn de punctuatie trebuie sa pui spatiu. Dupa punct, dupa virgula, da?
Nu ai fost atenta la acord: "Orele trecuse foarte greu fara fiica lor langa ei.Dar trecuse."... sau "Pe vremea cand fetele tocmai isi facuse grupa de majorete"?
Ai probleme si cu dublu i, uneori scrii doi i unde nu e cazul (usiile larg deschise, scariile, sticla asemanatoare oglinziilor) sau unul singur unde trebuie doi (ficei lor, cand parinti deschid usa, agentii se recomanda si le intinde un plic... pfff )
Si ai destul de multe greseli de tastare, pe care evident ca le puteai corecta daca reciteai textul inainte sa il postezi. Asta se face din respect pentru cititori
Un pic deranjant e si stilul asta, cu propozitii scurte... se practica, dar intr-un anumit gen de literatura, la un anumit nivel de maiestrie literara... de exemplu Faulkner scria asa, fraze scurte, sacadate, care parca iti cad pe creier ca grindina. E un stil de impact, dar nu stiu daca e potrivit pentru toata lumea
Si in final, o nedumerire personala: de ce personajele tale sunt americani si nu romani? crezi ca e mai cool? apropos de asta, am observat in literatura "noua", doua tendinte distincte... ori se scrie cosmopolit, despre americani, francezi, italieni, ca ne-am globalizat de ne-am zapacit, ori se scrie despre ai nostri, dar mult prea "neaos", un pic fortat, cu regionalisme si arhaisme de trebuie sa stai cu dictionarul la indemana sa pricepi. Chiar e asa greu sa se scrie normal, despre oameni si fapte posibile, credibile? deh, poate n-ar fi interesant
Vezi? de aia nu scriu eu, ca ma tem de critici!
Oricum, bafta in continuare, dar un pic de atentie nu strica.