Am nevoie urgenta de rezumatul la "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu si "Ciberiada" de Stanislaw Lem.

FRATII JDERI-REZUMAT

Trilogia „Fraţii Jderi"
este alcătuită din romanele „Ucenicia lui Ionuţ" (1935),,,Izvorul-alb"(1936) şi,, Oamenii Măriei sale"(1942).Aceasta evocă epoca domniei lui Ştefan cel Mare între anii 1469 şi 1475, fiind considerată o epopee, un amplu poem epic care povesteşte fapteeroice, împletind datele istorice cu produsele ficţiunii şi ale legendei.
Primul volum
se deschide cu descrierea hramului de la Manastirea Neamt, undemultimea asteapta infrigurata sosirea lui Stefan. Atmosfera este de multumire siechilibru. Tara are drumuri asezate, dregatorii, proprietatile sunt asigurate prin danii siurice. In centrul cartii sta familia comisului Manole Par-Negru, ai carei fii au indeletniciridintre cele mai diferite. În acest moment intră în scenă Ionuţ Jder care vesteste ca alaiul domnesc se apropie şiNechifor Căliman. Din povestea bătrânului staroste, plină de umor, aflăm despre războiul luiŞtefan „cu această ţară fără rânduială", unde poruncesc „mulţi stăpâni". Tot acum seconturează vechiul conflict domnitor-boieri.Facem apoi cunoştinţă cu
familia lui Manole - Păr Negru
al cărui feciori sunt cu toţii închinaţi slujbei domneşti: Simion-comis şi el; Nicoară - călugăr care sub anteriul monahalpoartă arme; Cristea al doilea comis aflat sub influenţa frumoasei sale sotii Candachia,Damian-neguţător la Liov dar „ochiul deschis al domnitorului" peste hotare, Ionuţ - mezinulcare este chemat tot in acea zi în slujba domnească. Intrand in slujba coconului domnesc, Jder cel mititel si Alexandrel-Voda incep sa secunoasca, povestindu-si diverse lucruri. Micul voievod ii marturiseste lui Ionut l-a luat sub aripasa ca pe un prieten si doreste sa-i marturiseasca " o taina de dragoste" dar nu inainte de a selega o" fratie de cruce" intre ei.Intriga se învârteşte, mai ales în jurul tentativei nereuşite a lui Gogolea Pogonat de a-l răpi peCatalan, armăsarul domnesc care are însuşiri magice deoarece in el este concentrată putereavoievodului.Arhimandritul Amfilohie şi părintele Timotei sunt dascăli vestiţi de la care Ionuţ are multe de învăţat. Candoarea tânărului erou -Ionut Par-Negru-este reliefată mereu de către Nechifor Căliman, care îl numeşte „mânz". Tânărul cunoaşte şi prima criză erotică. Dragostea pentru jupîniţa Nasta, de la Ionăşeni, îl determină să trădeze frăţia de cruce cu Alexăndrel-Vodă - fiuldomnitorului. Are prilejul să-şi treacă examenul de oştean adevărat, prin lupta vitejească cuduşmanii lui Vodă, salvând viaţa fiului domnesc. Ionuţ dovedeşte că este format ca oştean întimpul luptei contra tătarilor când îl ajută pe Simion să captureze pe fiul lui Mamac Han. Apoi,cum se întâmpla frecvent în acele vremi, are loc o ieşire în pradă a tătarilor în urma căreiacade în robie jupâniţa Nasta - prima dragoste a lui Ionuţ. Evadarea necugetată din cadrul familial este până la urmă pentru Ionuţ o călătoriecognitivă(cunoscuta) - temă epopeică(se refera la fapte de eroism) şi ea în roman. Aflând că jupâniţa Nasta a fost vândută unui serai, Ionuţ se duce de unul singur s-o smulga din mâinileturcilor chiar in cetatea lor bine apărată. Dar jupâniţa, pentru care a fost întreprinsă întreagaacţiune eroică nu se mai află printre cei vii, deoarece preferase să se arunce din vapor în apădecât să cadă în mâna turcilor.


Volumul următor - Izvorul - Alb

este romanul cunoaşterii magice. În această

cartese înmulţesc credinţele mitice care sunt întărite şi prin dimensiunea monumentală şifantastică conferită, unor supuşi ai domnitorului cum ar fi fraţii Căliman, feciorii starosteluiNechifor Căliman; Onofrei (Sfarmă - Piatră) şi Samoilă (Strâmbă - Lemne). Cetatea Neamţeste locul de recluziune(inchisoare) al lui Ionuţ Jder, un topos(o idee, tema, loc comun) underecunoaştem tema exilului existenţial al individului, condiţie necesară reintegrării sociale ainocentului Jder.Are loc casatoria lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop,urmasa a vechilor Comneni. Jitnicerul Neculăieş Albu o răpeşte pe Maruşca, fiica lui Iaţco Hudici şi dragostea târzie a luiSimion cu care comisoaia Ilisafta Jderoaia la inceput nu este de acord dar acceptand-o peparcurs. Expediţia recuperatoare la Volcineţ, în Polonia, întreprinsă de Fraţii Jderi - o familiede moldoveni autentici,inimosi,semeti,curajosi,ambitiosi si suspiciosi, a-i caru-i barbati lupta tottimpul cot la cot, biruind intotdeauna - este un episod eroic şi cavaleresc şi în acelaşi timp depedepsire a unor duşmani ai domitorului.
Nucleul narativ al volumului, unde Ştefan cel Mare apare în prim-plan, este scenavânătorii de la Izvorul Alb. Vânătoarea domnească devine un ritual deiniţiere(introducere). Pelerinajul domnesc ilustrează motivul căutării - al soluţiilor de împlinire a unui destin individual - al domnitorului şi altul colectiv - al Moldovei.Domnul este exploratorul şi pentru a lămuri sensurile prezentului şi viitorului estenecesară contopirea cu trecutul care se realizează prin confundarea în elementulnaturii. Călăuză în această călătorie este legendarul,,bour alb". Iniţierea în cel mai înalt grad în tainele naturii o întâlnim la mag care este schivnicul de la Izvorul Alb(peşteră este loc al meditaţiei), dar adevăraţi magi sunt şi cuviosul Nicodim,arhimandritul Amfilohie Şendrea, dar şi Ştefan cel Mare, care preia semnificaţia unor aspecte ale cosmosului şi le aplică în planul guvernământului
. Oamenii Măriei sale, cel de-al treilea volum al trilogiei Fraţii Jderi
, este unroman al cunoaşterii raţionale. Dacă primele două volume alcătuiesc o cronică defamilie, având în vedere provizoriul, viaţa de toate zilele, fiind în acelaşi timp şi ocronică socială, care analizează procesul alcătuirii unei noi societăţi, în Moldova, bazată pe rânduială şi dreptate,
ultimul volum este mai încărcat de istorie
, este ofrescă a întregii Moldove, care se întăreşte pentru războiul cu turcii. Romanulurmăreşte evenimentele petrecute între 1474 şi 15 ianuarie 1475, când a avut loclupta de la Podul Înalt.Este povestită în acest volum căsătoria lui Simion Jder, ridicat mai întâi la rangulde postelnic, cu Maruşca, pe care tânărul o aduce din casa părinţilor ei, la Timişsunt prezentaţi apoi în roman căpitanii luaţi prizonieri de Ştefan în lupta cu Raducel Frumos, de la curtea căruia Ştefan răpise pe Domniţa Voichiţa cu fiica sadomniţa Maria.Este urmărită viaţa şi grijile comisoaiei. Ilisafta privind căsătoria mezinului Ionuţ, dar ştirile cele mai alarmante sosesc de la Brăila şi din Balcani.Armasarul Vizir da semne de "boala" dar comisoaia Ilisafta stie ca aceasta boalaa armasarului domnesc, Vizir prevesteste ca si "Catalan cel batran" razboiul. Postelnicul Stefan trebuia sa le "mute" pe Doamnele de la palat.AlvanitulAtanasie a fost trmis de Sandrel-Voda sa saboteze drumul doamnelor RaduluiVoda,vrand sa le duca la manastirea din Pangarati iar pe cei care le insotesc sa-iraneasca fara sa le ia viata. Dupa ce i-a marturisit parintelui Nicodim de cine a

fost trmis la aceasta fapta, Atanasie s-a sinucis in fata Postelnicului, a lui Ionut si aparintelui.Arhimandritul Amfilofie Sendrea il indeamna pe Ionut sa plece de la vederea luiSandrel-Voda iar tot atunci afla cine a fost mama lui si cine este AmfilofieSendrea cu adevarat si de ce acesta tine atat de mult la Ionut.Mos Ilia ii aduce la cunostinta lui Ionut ura care s-a aprins in Sandrel-Voda pt.el.Ramanand fara bani,Grigorie Gogolea Ratoi si Toma lui Bogat au intrat inslujba lui Sandrel insa mos Ilia a vrut sa moara ca un crestin spunand ca a ajunsla cumintenie,refuzand sa-si urmeze tovarasii de aceasta data.Ii mai spune luiIonut ca tot Sandrel i-a trmis atunci,pe el si pe tovarasii lui,la prima intalnire cuFratii Jderi/o parte din ei, sa-l rapeasca sau sa-l "doboare" pe Catalan, insa au datchix si acum Sandrel doreste sa se razbune pe acel "prieten ca l-a vandut"furandu-i dragostea.Amfilofie Sendrea il trimite apoi pe Ionut in imparatia lui Mehmet Sultan " saumble,sa auda,sa ajunga la Aton si sa cerceteze si acolo,si cele aflate si vazutesa le aduca el singur luminatiei sale." Deoarece"ca barbat din tagmarazboinicilor" "instiintarile lui sunt mai de folos mariei sale".Ionut afla ca Sandrel-Voda vine in cateva zile la porunca parintelui sau. Jder stiind ca Sandrel v-a trebui sa se odihneasca in aceeasi chilie unde se sfatuia elsi arhimandritul,pune la acle o pozna de care si-a adus aminte ca a infaptuit-o siparintele sau,Manole Par-Negru,impreuna cu un boier,prin care sa-l faca pecoconul domnesc sa-si regrete faptele si sa-l sperie. Jderul si Botezatul si-au facut intrarea pe taramul lui Mehmet Sultan,ajungand infata lui Soliman –Beg pentru. a fi judecati.Cei doi isi cautau han pana ce au fost duciinaintea lui Hrana-Beg,unde Ionut Jder s-a luptat cu cel mai puternic om al luiHrana-Beg pe nume Uzun, biruindu-l., insa nu a savarsit un lucru bun deoarece s-a facut remaract si a atras atentia ismailitenilor asupra sa.H-B l-a numit pe IonutPehlivan deoarece nu puteau rosti numele lui,dar mai tarziu spunandu-i-se OnuPar-Negru.Ii intreaba de unde vin, tatarul spunandu-i ca vin din Ac-Iflac-adicaTara Moldovei- si ca se indreapta spre o manastire din Aton. Dupa ce auindeplinit porunca lui Stefan –Voda si dupa ce s-au intors in tara lor, s-a iscatrazboiul dintre Tara Moldovei si turci.Pe campul de lupta de la Podul Inalt, pier vitejeste, de toata lauda si toata fala,unele dintre importantele personaje ale acestei trilogii, "Oamenii mariei sale":Manole Par-Negru imperuna cu Simion, starostele Nechifor Caliman impreuna cuunul din fii acestuia, Samoila.Vestea pieirii acestora,adusa de arhimandruitul Amfilofie, ajunge si la Timis,undecomisoaia Ilisafta Jderoaia impreuna cu sotia lui Simion, Marusca, au pornit cusania in aceeasi zi la Vaslui.Trilogia se incheie prin trecerea in condica a parintelui Nicodim, a faptelor dinacel an, 1475, si prin intoarcerea lui Ionut Jder de la Sfantul Munte si de la Braila.(In acest roman Comisoaia Ilisafta se aseamana cu o Vitorie Lipan in care binelesi raul sau pericolul i se arata in vise, descifrandu-l dupa semnele care i se arata.)


Ciberiada
Lumea Ciberiadei e populată de tot felul de construcţii robotice deţinătoare de viaţă şi conştiinţă. Au toate calităţile şi defectele lui "a fi", însă chiar şi aşa scriitorul reuşeşte, în câteva povestiri, să creeze un contrast hiperbolizat cu fiinţa umană. Antiteza produce hohote de râs autoironice: "Ferritius, deşi lipit cu noroi, praf şi cretă, deşi uns cu ulei şi clipocind ca apa, nu-şi putea ascunde statura lui de electrocavaler, impunătoare, nici lărgimea umerilor de oţel, nici mersul răsunător. În schimb faţă palidă [.] era o adevărată aschimodie; când păşea parcă s-ar fi răsturnat nişte hârdaie, privirea îi era ca o fântână plină de noroi, când respira, cu o respiraţie puturoasă, oglinzile se acopereau cu o ceaţă deasă, iar rugina năpădea îndată fierul. Atunci înţelese prinţesa cât de scârboasă e o faţă palidă, care, când vorbea, i se mişca ceva în gură ca un vierme roşietic." (Povestea prinţului Ferritius şi a prinţesei Cristala)

Dincolo de înfăţişarea dezgustătoare, obiceiurile omului sunt chiar şi mai urâte: el se joacă de-a cimitirul făcând din corpul său cavou pentru fiinţele patrupede care îi populează lumea, aleargă mereu doar după plăcere fiind în stare să-şi ucidă pe loc semenii care îi produc durere (Altriuzina sau povestea adevărată a sihastrului Bunitius care a vrut să fericească cosmosul şi ce a ieşit din asta), schingiuiesc metalele nobile, chinuind dulcea electricitate şi depravând energia nucleară. "Fără de sfârşit este puterea acestor fiinţe palide, căci dacă pier, renasc de mai multe ori din nou, departe de sorii puternici!" (Moartea albă).

Geneza maşinilor este explicată împreună cu cea a umanităţii. Dar pe când omul e făcut din noroi ("La început au fost ca un fel de mucegai şi se târau; apoi s-au revărsat din ocean pe pământ, devorându-se unul pe altul. Şi cu cât devorau mai mult, cu atât se înmulţeau mai tare") şi s-a dezvoltat oarecum la întâmplare, în funcţie de condiţiile mediului, fără să aibă un cuvânt de spus în evoluţia sa, maşinile s-au construit pe ele însele întru perfecţiune: "Din aceste strămaşini s-au născut maşinile inteligente, care, la rândul lor, au creat maşini înţelepte, iar acestea au născocit maşini perfecte". (Povestea prinţului Ferritius şi a prinţesei Cristala)

Spre deosebire de "faţa palidă", roboţii tind spre perfecţiune, la care vor să ajungă de unii singuri, debarasându-se de de caracteristicile cu care au fost înzestraţi de creatorii lor: "Candva, demult, arătam - adică strămoşii noştri arătau - altfel, pentru că se născuseră din voinţa unor fiinţe palide, mocirlos-tremurânde, care i-au meşterit şi pe ei după chipul şi asemănarea lor; aveau şi mâini, şi picioare, cap şi trup care le lega pe toate. Dar eliberându-se de creatorii lor, dorind chiar să distrugă din fiinţa lor urmele acelei origini, generaţiile succesive ale strămoşilor mei s-au transformat pe rând, până ce au ajuns în starea de sfera" (Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale Regelui Genialon).

Această imagine a omului, care poate părea exagerată, este de fapt în perfect acord cu filosofia restului scrierilor lui Lem. Întotdeauna pământeanul a fost înfăţişat că un ignorant, pus pe distrugerea a tot ceea ce nu înţelegea, pentru simplul motiv că nu ştia să măsoare decât cu metrul propriilor convingeri şi experienţe. Înzestrarea roboţilor cu raţiune i-a scos pe aceştia de sub domeniul activităţii mecanice şi repetitive, i-a purificat, lăsând omul pradă ideilor fixe şi-a convingerilor de care nu se poate dezbăra.