Heii! Imi dati si mie patru poezii (cu orice tema, scrise de un autor cunoscut) care sa aiba in jur de 4-5 strofe? Va multumesc! 
P.S. Fundita!
Ordonare:
După relevanţă
Mihai Eminescu - Amor? O, ce amară fericire…
Amor? O, ce amară fericire,
Cât dulce chin e în acest cuvânt!
Un zâmbet e în zile de mâhnire,
Un soare e la 'ntunecos avânt.
Ş'atunci prin casă - un dulce geniu trece
Frumos şi blând... părea că-i geniul vinei
Celei mai mândre 'n astă lume rece...
O taină poartă în zâmbirea finei
Frumoasei guri, ce nici prin gând ne trece,
Care-i e taina; iară geniul cine-i?
Tu mă urmezi adânc în somn
Pe luciul visurilor mele,
Plutind, al gândurilor Domn,
Ca luna ce se prinde
Cu dulcea ei icoană
Pe faţa unui lac.
Vasile Alecsandri - Iarna
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iar!
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.
Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare
Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai...
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai...
Marin Sorescu - Povara
O carte mica,
N-am luat cu mine
Decât o carte subtire,
Asa ca o frunza.
Asa ca o viata de om.
M-am gândit c-o sa ma doara spinarea.
C-o sa ma doara numele
Care-o va cara.
Tudor Arghezi - Belsug
El, singuratec, duce catre cer
Brazda pornita-n tara, de la vatra.
Cand ii privesti impiedicati in fier,
Par, el de bronz si vitele de piatra.
Grau, popusoi, sacara, mei, si orz,
Nicio samanta n-are sa se piarda.
Sacurea plugului, cand s-a intors,
Ramane-o clipa-n soare ca sa arda.
Ager, otelul rupe de la fund
Pamantul greu, muncit cu dusmanie
Si cu nadejde, pana ce, rotund,
Luna-si aseaza ciobul pe mosie.
Din plopul negru, razimat in aer,
Noaptea, pe sesuri, se desface lina,
La nesfarsit, ca dintr-un varf de caer,
Urzit cu fire de lumina.
E o tacere de-nceput de leat.
Tu nu-ti intorci privirile-nnapoi.
Caci Dumnezeu, pasind apropiat,
Ii vezi lasata umbra printre boi.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
