Caută să găsești un volum de poezii de Ion Pribeagu.
Sau un volum de George Petrone.
În viaţa ta faci uneori
Greşeli întâmplătoare
Ce croncănesc ca nişte ciori
Ţipând asurzitoare.
Priveşti pierdut şi părăsit
Cum inelează vina
Gândindu-te nefericit –
Te-a divulga lumina.
Ai vrea să fugi şi să dispari
Un gând să nu te vadă
Departe de la ochii mari
Şi râsete cu coadă.
Dorindu-ţi să te mistuieşti
Cu faţă şi cu nume
Să nu mai ştie cine eşti
Nici lume, nici nelume.
Dar ştii că vina te-a găsi
Cât nu te vei ascunde
De însutit te-a-nvinui
Oricând şi orişiunde.
Mai bine-i ca să stai acum
În centrul vijeliei
La-această margine de drum
Unde te-a prins urgia.
Te vei simţi, poate, olog
Când te va rupe firea...
„Isuse, iartă-mă, Te rog,
Că Ţi-am pătat Iubirea.
Îmi pare rău că stau aşa –
Un vinovat în toate,
Dară decât m-aş pitula
Mai bine Tu mă bate.
Şi pentru ceea ce-am făcut
Cu gândul şi cu faptă,
Şi pentru sângele-Ţi pierdut
Şi Dragostea-Ţi călcată.
Dar fie preţul cel mai greu
Orice de mi s-a cere –
Celui lovit de răul meu
Dă-i, Doamne, mângâiere.
Să nu rămână-nveninat
Scuipat de o nimică,
Să nu se simtă-nsingurat
Cum eu am fost în frică.
Ceva să-i faci, ceva să-i spui
Să n-aibă supărare,
Până-oi ajunge-n faţa lui
Ca să îmi cer iertare."
Nikoleta_1433 întreabă: