Imi da cineva poezia Albina de Vasile Romanciuc

Uite link: http://www.contrafort.md/old/2009/171-172/1632.html

Albina

Ce înţeleaptă-i harnica albină!
Ea orice zi şi-o-ncepe ca pe-o şcoală:
Încet-încet, petală cu petală,
Citeşte toate florile-n grădină.

Cititul dulce, dulcea oboseală,
Când zboară, încărcată, spre stupină,
Îi dă un aer nobil de regină –
Pandant la truda ei proverbială.

Şi-aicea, în grădina parfumată,
Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,
Descoperi că albina-i sensul florii...

Precum tu însuţi, omule mărite,
Eşti sensul zilelor încărunţite
În minele de sare-ale sudorii...
Neostenit

Suflete-al meu, mă-ntorc, acum, la tine:
Ce faci? Eşti sănătos? Cum mai trăieşti?
Neostenit, n-ai timp să-mbătrâneşti,
Tu, născător şi paznic de lumine.

Şi rostul tău e unul – să iubeşti,
Eşti chiar iubirea însăşi, o ştiu bine,
Liantul invizibil care ţine
Viaţă, pământ, înalte bolţi cereşti...

Nu am asupra ta nicio putere,
Primesc, smerit, să fii stăpânul meu,
Prin tine, mă-ntâlnesc cu Dumnezeu –

Tu-mi eşti credinţă, glas, auz, vedere...
Şi-n trupul meu vremelnic ai fost pus
Ambasador – de către Cel-de-Sus.

Albina

Ce înţeleaptă-i harnica albină!
Ea orice zi şi-o-ncepe ca pe-o şcoală:
Încet-încet, petală cu petală,
Citeşte toate florile-n grădină.

Cititul dulce, dulcea oboseală,
Când zboară, încărcată, spre stupină,
Îi dă un aer nobil de regină –
Pandant la truda ei proverbială.

Şi-aicea, în grădina parfumată,
Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,
Descoperi că albina-i sensul florii...

Precum tu însuţi, omule mărite,
Eşti sensul zilelor încărunţite
În minele de sare-ale sudorii...



Daca ai nevoie de alte poezii pe aceasta am gasit-o aici http://www.contrafort.md/old/2009/171-172/1632.html

Albina

Ce înţeleaptă-i harnica albină!
Ea orice zi şi-o-ncepe ca pe-o şcoală:
Încet-încet,petală cu petală,
Citeşte toate florile-n grădină.

Cititul dulce,dulcea oboseală,
Cînd zboară, încărcată, spre stupină,
Îi dă un aer nobil de regină-
Pandant la truda ei proverbială.

Şi-aicea, în grădina parfumată,
Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,
Descoperi că albina-i sensul florii...

Precum tu însuţi, omule mărite,
Eşti sensul zilelor încărunţite
În minele de sare-ale sudorii...

Albinuta zumzumzum danseaza si face bum

Salut uite poezia ALBINA de Vasile Romanciuc...s-o invetti cu placere e o poezie foarte frumoasa


Ce înţeleaptă-i harnica albină!
Ea orice zi şi-o-ncepe ca pe-o şcoală:
Încet-încet, petală cu petală,
Citeşte toate florile-n grădină.

Cititul dulce, dulcea oboseală,
Când zboară, încărcată, spre stupină,
Îi dă un aer nobil de regină –
Pandant la truda ei proverbială.

Şi-aicea, în grădina parfumată,
Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,
Descoperi că albina-i sensul florii...

Precum tu însuţi, omule mărite,
Eşti sensul zilelor încărunţite
În minele de sare-ale sudorii...

Albina

Ce înţeleaptă-i harnica albină!
Ea orice zi şi-o-ncepe ca pe-o şcoală:
Încet-încet, petală cu petală,
Citeşte toate florile-n grădină.

Cititul dulce, dulcea oboseală,
Când zboară, încărcată, spre stupină,
Îi dă un aer nobil de regină –
Pandant la truda ei proverbială.

Şi-aicea, în grădina parfumată,
Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,
Descoperi că albina-i sensul florii...

Precum tu însuţi, omule mărite,
Eşti sensul zilelor încărunţite
În minele de sare-ale sudorii...
Neostenit

Suflete-al meu, mă-ntorc, acum, la tine:
Ce faci? Eşti sănătos? Cum mai trăieşti?
Neostenit, n-ai timp să-mbătrâneşti,
Tu, născător şi paznic de lumine.

Şi rostul tău e unul – să iubeşti,
Eşti chiar iubirea însăşi, o ştiu bine,
Liantul invizibil care ţine
Viaţă, pământ, înalte bolţi cereşti...

Nu am asupra ta nicio putere,
Primesc, smerit, să fii stăpânul meu,
Prin tine, mă-ntâlnesc cu Dumnezeu –

Tu-mi eşti credinţă, glas, auz, vedere...
Şi-n trupul meu vremelnic ai fost pus
Ambasador – de către Cel-de-Sus.
dai funda?