poti sa alegi doar unlele informatii:
Inceput in 1881, Amintiri din copilarie constituie, dupa aprecierea unanima a criticilor si istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creanga, fiind considerat "primul roman al copilariei aranesti". Desi opera autobiografica, faptele, ideile, personajele nu sint intre totul reale. Rezulta ca personajul principal al Amintirilor nu este scriitorul, ci Nica al lui Stefan al Petrii, surprins si descris din perioada copilariei, de cind a facut "ochi" si pina ajunge "holtei, din pacate!".
Universul creaiei sale il formeaza satul natal Humulesti. Pentru autorul Amintirilor din copilarie satul natal este locul cel mai important si mai frumos din lume. Asa se explica de ce fiecare inceput si fiecare sfirsit de capitol din cele patru ale Amintirilor cuprinde referiri directe la casa parinteasca, la oamenii, la frumuseile si rezonana istorica a locurilor care imprejmuiesc Humulestii.
Capitolul I. Evoca frumuseile satului Humulesit "stau citeodata si-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau prin parile noastre, pe cind incepusem si eu, dragalia-Doamne, a ma radica baietas la casa parinilor mei, in satul Humulesti, din tirg drept peste apa Neamului; sat mare si (razasesc) vesel, imparit in trei pari care se in tot de una; Vatra Satului, Delenii si Bejenii."; si mindria de-a aparine prin nastere acestui sat vechi, razasesc:
"S-apoi Humulesti si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatii, ci sat vechi, razasesc intemeiat in toata puterea cuvintului; cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mindre, care stiau a invirti hora dar si suveica, de vuia satul de votale in toate parile, cu biserica frumoasa si niste preoi si dascali si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului lor".
In continuare scriitorul evoca imagini din viata de scoala: dascalul Vasile, calul Balan, luarea cu arcanul la oaste, plecarea cu bunicul David Creanga din Pipirig la scoala din Brosteni, intimplarea cu rostogolirea stincii peste casa Irinucai. Din intimplarile relatate remarcam elogiul adus parintelui "Ioan de sub deal" in calitatea lui de intemeietor de scoala, prin chilia "durata la poarta bisericii pentru scoala".
Partea a II.-a a Amintirilor descrie casa parinteasca din anii fericii ai zburdalnicei copilarii: "Nu stiu alii cum sunt, dar eu, cind ma gindesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti (...) parca-mi salta si acum inima de bucurie. Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parinii, si fraii, si surorile (mele) imi erau sanatosi, si casa ne era indestulata si copii si copilele megiesilor erau de-apururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!". Apoi povesteste peripeiile cu uratul de Anul Nou, la cirese, cu pupaza din tei si la scaldat.
Partea a III.-a enumera vestitele locuri din jurul Humulestilor: "si satul Humulesti in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii ca alte sate; si locurilecare inconjura satul nostru inca-s vrednice de amintire...; apoi istoriseste intimplari din vremea cind era elev la scoala din Falticeni, impreuna cu Oslobanu, Trasnea si Mogorogea, in gazda la ciubotarul Paval, ascultind cintecele din fluier ale lui Mos Bodringa.
In partea a IV.-a Nica al lui Stefan al Petrii nu mai este copilul care prinde pupaza pe oua, care fura cirese, ci este acum "holtei din pacate" iar satul natal ii apare ca loc al primelor iubiri. De aceea legatura cu satul sau natal este acum mult mai strinsa: "Cum nu se da scos ursul din birlog, aranul de la munte stramutat la cimp, si pruncul, dezlipit de la sinul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti in toamna anului 1855, cind veni vremea sa plec la Socola, dupa staruinele mamei". Satul este vazut indeosebi prin ceea ce impresioneaza sufletul sau de flacau (hore, petreceri etc, toate avind ca fundal cintecul de dor ce se revarsa din strunele viorii lui "Mihai scripcariul din Humulesti" in "puterea nopii").
Sufletul adolescentului Nica este acum mult mai deschis sensibilitailor cromatice si vizuale ale imprejurimilor satului natal: "Dragu-mi era satul nostru cu Ozana ceafrumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu mihnire cetatea Neamului de atitea veacuri!
Dragi-mi erau tata si mama, fraii si surorile, si baieii satului, tovarasii mei din copilarie..." si scriitorul surprinde amaraciunea din sufletul copilului care se dezradacineaza, se desprinde de paradisul copilariei. Impulsul creator al "Amintirilor din copilarie" este iubirea de casa, dragostea pentru universul mirific al copilariei luminata de prezena parinilor, frailor, consatenilor si aureolata de farmecul locurilor natale.
http://www.referat.ro/......4d1da.html
funda?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Opera "Amintiri din copilarie"de Ion Creanga (1839-1889) ilustreaza evocarea vietii satului romanesc din a doua jumatate a secolului al XlX-lea si anume a satului Humulesti, cu oamenii lui, "gospodari tot unul si unul". Intamplarile si evenimentele nu sunt relatate intr-o ordine cronologica, ci sunt selectate acele fapte ce devin momente de referinta in conturarea eroului, a "copilariei copilului universal" (G.Calinescu).
Romanul compune universul taranesc al moldovemlor, in centrul caruia se afla Nica, personajul care parcurge un proces de formare a personaltiatii sub actiunea educatiei si a expenentei dobandite, evoluand de la baiatul "prizarit" si "rusinos" la adolescentul nevoit sa paraseasca lumea copilariei si sa porneasca spre alte meleaguri si alti oameni, ceea ce da operei caracter de bildungsroman. Nica a lui Stefan a Petrii este personajul principal si autobiografic al romanului si totodata personajul-narator care povestete evenimentele si intamplarile cu caracter autobiografic intr-o cronologie selectiva, ramase pentru totdeauna in memona
afectiva a scriitorului.
Protagonistul este un personaj realist, tipic pentru, categoria copiilor ce au trait fericiti perioada de inceput a vietii, de aceea Nica este considerat simbolul copilului universal, din orice epoca sau din orice loc al lumii: "Asa eram eu la varsta cea fericita, si asa cred ca au fost toti copiii, de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice".
Trasaturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile si atitudinea personajului, care parcurge evolutiv etapele de la copilarie la adolescenta.
"Amintirile" eroului incep prin impresia puternica pe care o are asupra copilului scoala din Humulesti, infiintata "prin osardia" preotului Ioan Humulescu. Vrednicul parinte adunase o multime de baieti si fete, printre care se afla si Nica, "un baiat prizarit, rusinos si fricos si de umbra mea" (autocaracterizare). Copiii nu inteleg rostul invataturii, sunt indaratnici si de aceea, pentru a-i sili spre invatatura, parintele Ioan, "om vrednic si cu bunatate", le aduce ca "dar de scoala noua pe "Sf. Nicolai" si "calul balan". Nica, asemenea celorlalti scolari, este atras de tot felul de nazbatii si de nazdravanii si nu se arata interesat de invatatura. Filele ceaslovuiui fiind "cam unse, trageau mustele si bondarii la ele [...] cate zece-douazeci de suflete prapadeam deodata", asa ca, vazand parintele foile insangerate, "ne pofti pe fiecare la Balan si ne mangaia cu sfantul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muste si a cuviosilor bondari". Lui Nica incepuse sa-i fie draga Smarandita popii si, ca sa fie admirat de ea, baiatul devine silitor si progreseaza vizibil la invatatura. Din nefericire, perioada frumoasa si plina de bucurii se termina brusc pentru Nica, intrucat badita Vasile, invatatorul, a fost "prins la oaste" si in zadar umblase parintele Ioan sa gaseasca alt dascal, ca unul ca "badita Vasile, cuminte, harnic si rusinos ca o fata mare" n-a mai aflat. Pentru a urma scoala mai departe, Nica este impins de mama sa, Smaranda, care "era in stare sa toarca in furca si sa invat mai departe", spre deosebire de Stefan a Petrii care era de parere ca "dac-ar fi sa iasa toti invatati [...], n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele".
Nica trece prin momente de nefericire, deoarece este silit sa paraseasca meleagurile natale pentru a continua scoala. Bunicul dinspre mama, David Creanga, ii duce pe Nica si pe varul lui, Dumitru, la scoala lui Alecu Balos din Brosteni; acum sufera copilul prima ruptura de vatra satului si traieste acut sentimentul instrainarii. Calatoria a avut loc intr-o dimineata de iarna, in care "era un pui de ger de crapau lemnele" si-l transporta pe Nica intr-o lume complet noua, necunoscuta, careia copilul nu i se adapteaza deloc, mai ales ca au loc o serie de ghinioane si intamplari inedite: caderea in Ozana; taierea pletelor; locuirea in gazda la Irinuca, unde se umple de raie capreasca; daramarea bordeiului Irinucai; fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Fericit ca se intorsese acasa, Nica a cantat in ziua de Pasti, la biserica, "Ingerul a strigat!", rugaciune invatata la scoala din Brosteni, spre uimirea tuturor celor din Humulesti. Dar bucuria lui nu poate fi deplina pentru ca la Brosteni fusese tuns chilug si se simtea rusinat ca nu mai avea plete, iar acest fapt este un prilej de distractie pentru fetele "mai dracoase", care strigau dupa el "Tunsul felegunsul,/ Cainii dupa dansul!".
"Varsta de aur" a vietii este lipsita de griji si plina de bucurii, iar Nica stie sa profite cu toata flinta de farmecul copilariei: "Hai mai bine despre copilarie sa povestim, caci ea singura e vesela si nevinovata". Edificatoare pentru starea de fericire a lui Nica pus pe sotii si nazdravanii, este partea a doua care incepe sentimental, cu un lirism nostalgic: "Nu stiu altii.curn sunt, dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat de crapau matele jucandu-se cu ei, [...] parca-mi salta si acum inima de bucurie. [...] si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in turbarea sa". Prin autocaracterizare, personajul evidentiaza starea de fericire a varstei fara griji si fara necazuri, cand interesul copilului se indrepta numai catre petrecerea cat mai placuta a timpului.
Aducerile aminte reinvie chipul mamei sale, Smaranda, care "stia a face multe si mari minunatii", femeie harnica si priceputa, care-si crestea cu dragoste si devotament copiii, avand o puternica dorinta, aceea de a-l vedea pe Nica ajuns popa.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a personajului realist, ca tip reprczentativ pentru copilul fericit, atras de nazbatii si pus pe sotii, trasatura general-valabila pentru "copilul universal".
In partea a doua a "Amintirilor", naratorul povesteste intamplari devenite celebre si de referinta pentru copilaria lui Nica a lui Stefan a Petrii, episoade care se pot desprinde ca texte independente si cunoscute sub numele de "la cirese", "pupaza din tei", "la scaldat".
Din aceste episoade narative reies, in mod indirect, firea neastamparata a lui Nica, vioiciunea si istetimea sa, aceste intamplari devenind adevarate repere ale unei copilarii minunate.
Intr-o zi de vara, lui Nica i se face pofta de cirese si, pentru ca obisnuia sa-si faca toate
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
