„Odaia dă în stradă, peste petecul de grădină cu pomii în floare, împrejmuit cu zăbrele. Au înflorit caişii deodată, peste noapte, mai înainte ca frunzele să li se fi desfăcut. Le-am găsit dimineaţa, furcile ramurilor cu totul albe […]. În două zile, caisul s-a îmbrăcat în bumbacul selenar şi a stat în geamul meu – prevestitor de bine – ca o panoplie cu mii de steaguri mărunte, ca nişte roiuri de fluturi, albe…
- Sunt albiturile cu horbota, spălată azi-noapte, ale stelelor, întinse la uscat şi uitate pe ramuri, şopteşte gândul, din desişul lui, trezit la basme şi poveşti.
Într-adevăr, într-altă noapte, cămeşile, iile, batistele şi scufiţele minuscule ale rufăriilor cereşti au pierit […]. Poate că o lăcustă mare, albastră, le-a cărat pe scara Căii Lactee într-o roabă cu roata şi spiţele de cleştar. Poate… Florile caisului au pierit, în locul lor se ivesc frunze, crescute din ceas în ceas, şi acoperă pomul întreg, cu gingaşe îmbrăcăminţi adiate."
(Tudor Arghezi, Un ciob de primăvară)
Scuze ca spun, dar cautand, am gasit o fata de pe un site care spunea ca este o poveste. Inca o data scuze ca am zis. Doar referatul l-am gasit...si mii de alte poezii! Nu te-am putut ajuta, dar totusi iti dau un link cu poeziile lui Tudor Arghezi, care probabil l-ai vazut si tu.
http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/arghezi.php