Pe vremea când trăia Sfântul Daniil Sihastrul, se zice că a venit la el, într-o zi, Sfântul Ștefan cel Mare, cu un slujitor, având mare supărare din pricina duşmanilor ţării. Iar Daniil Sihastrul locuia într-o chilie, postind foarte aspru şi ajutând pe oameni cu sfaturile lui venite, parcă, din cer.
Şi era seară, voievodul era flămând şi ostenit, iar în chilie Sfântul Daniil se ruga. Îndrăznind, voievodul a ciocănit la uşa chiliei. Dar, când sihastrul a deschis, nu mai putea să scoată niciun cuvânt, aşa mare supărare avea.
Atunci, Daniil Sihastrul i-a spus domnitorului că el ştie deja pricina, şi să pună vodă urechea la piciorul lui stâng. „Ce auzi?" „Plânsete, asta aud." „E plânsul ţării", i-a răspuns sihastrul. „Dar la piciorul meu drept, ce auzi?" „Cântece frumoase." „Unde vei auzi aceste cântece, să ridici o mânăstire".
Şi aşa i-a zis Daniil lui Ștefan, ca a doua zi de dimineaţă să se suie pe dealul de lângă chilie şi să tragă cu arcul. Şi unde s-o înfige săgeata, acolo se vor auzi şi cântecele, şi acolo va fi şi locul de mânăstire. Apoi sihastrul i-a ospătat pe musafiri dintr-o bucată de prescură, iar a doua zi Ștefan a tras cu arcul de pe deal. Săgeata s-a înfipt departe, într-un paltin bătrân. Acolo a adus el meşteri pricepuţi care au ridicat o mânăstire mândră: mânăstirea Putna de azi.
Sihastrul îi spusese că, de va ridica această mânăstire, Dumnezeu îi va feri ţara de înfrângeri.
Aşa s-a zidit, conform legendei, pe un loc ales, prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare.
La această mânăstire se află mormântul voievodului Ștefan cel Mare şi Sfânt, fiind un important loc de pelerinaj al ţării noastre şi al Moldovei în special.
intrebcenustiu întreabă: