Imprumutatul cartilor - pro sau contra?

Vi s-a intamplat sa imprumutati o carte cuiva si sa n-o mai vedeti niciodata?

Nu imprumut nimanui si nu imprumut de la nimeni chestii. Daca vreau sa dau ceva, dau de tot sau deloc.

Pro deși am împrumutat acum cativa ani si nu am mai vazut cartea

Contra. De obicei o carte ar trebui sa fie plină de adnotari, e ceva personal, intim. Așa cum nu ii dai împrumut periuta de dinti altuia nu îi dai nici cartea. Îi recomanzi titlul și atât. Eventual îi faci cadou o copie. Am păţit da să nu mai văd înapoi cărţi. Pe de altă parte la câte cărţi am mi-ar fi la fel de ușor sâ rătăcesc cartea cuiva printre ale mele. Mi-a zis cineva că mi-ar fi dat o carte dar eu n-am găsit-o la mine.

Da, am patit si eu.
Dar, si eu am imprumutat carti rare (mai ales de specialitate, de la biblioteci), pe care le-am "pierdut" si am platit de 3 ori pretul cartii, dar a meritat! Din acele carti am reusit sa invat multe lucruri ce nu aveam de unde sa fac rost pentru mine, deseori acele carti ne-mai-ajungand si in librarii (am si carte de specialitate care s-a tiparit in SUA in doar 200 exemplare ).

Am imprumutat odata la un vecin si am gasit dupa ceva timp cartea pe jos, murdara si aproape rupta. Clar contra. Cunostintele din cartile alea pot valora mult mai mult decat obiectul fizic in sine.

Imprumut doar prietenilor/familiei/persoanelor de incredere.

M-am enervat numai citind . Ce nesimtire. Eu ma port cu obiectele altora ca cu niste bibeluri. Mi-e rusine sa le stric, nu inteleg oamenii de genul asta.

Pro. Doar ca imprumut doar acelora in care am incredere ca mi-o vor returna. De partea cealalta, rar se intampla sa imprumut vreo carte, iar cand o fac respect cu strictete termenul in care m-am angajat sa o returnez.

Da, am patit de mai multe ori, drept urmare nu mai imprumut la nimeni nicio carte! Ca toti sunt niste hoti!