Lucrez la o teorie pe care am de gând s-o las moștenire omenirii. Ține de domeniul matematicii, iar cifrele sunt gata din vara anului trecut. Și tot din vară m-am apucat de scris textul, întrucât trebuie să le explici oamenilor cifrele. În 7 luni de zile în care zilnic mi-am bătut capul, asta e tot ce am reușit să compun. O frântură din toată teoria. Am ajuns la un grad saturație fără precedent. Numai când mă gândesc că iar trebuie să învârt cuvintele în speranță că s-ar putea potrivi vreo două, îmi vine să vomit la propriu. E prea mult timp.
Punctele 1, 2,3,4 nu știu să le leg între ele. Nici nu știu dacă e corectă abordarea. Nu am proprietatea cuvintelor.
Vreau niște variante, niște păreri. O legătura.
Asta e textul.
1). Legat de) În privința rezultatul pe care urma să îl obțin, nu aveam ( prea mari speranțe ) așteptări. De fapt, după luni de calcule în care rezultatele nu-mi transmiteau nimic, conștientizasem două lucruri, (pe de-o parte ) că dezvoltasem un anumit grad de imunitate și că valorile reușiseră să creeze un monstru. Un cerc vicios din 20 de valori de care mă loveam și care refuza să-și spună povestea. Însă ceea ce urma să primesc ( la schimb) era cu mult peste efortul consumat. Undeva în ( măruntaiele) adâncurile nucleului, la adăpost de privirile ( indiscrete )iscoditoare ale omului, o rădăcină de 1, 27 aștepta tăcută.
—-
2). ( Sosise clipa. Din spatele învelișului protector, în tot acest răstimp îmi monitoriza-se cu atenție toate acțiunile. Era convinsă că voi coborî după ea.)
3.) (La vederea ei, am sărit ca ars.)
—-
4.) Îmi amintesc perfect întreaga scenă. Complet invadat de adrenalină, cu pulsul razna, mă deplasam prin încăpere, trăgând flămând dintr-o țigară. Prin cap mii de scenarii se precipitau, grăbite să-mi contureze noua perspectivă. Din când în când, și nu o dată, aproape tresărind, îmi întorceam privirea către rezultatul afișat pe ecranul tabletei, temându-mă că nu era nimic real, ci doar o plăsmuire a minții mele.
Cu cine să vorbesc, cui să spun, cine să înțeleagă miza unui proces întins pe parcursul a 700 de ani. Eram singur, și doar o mână de oameni în măsură să înțeleagă cu adevărat performanța unui nimeni care reușise să spargă orizontul. O limită impusă de natură frumos împachetată mă privea inconfortabil prin ecranul tabletei.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Doamna Geta de la perfuzii în cap este rugată să meargă de urgență la salonul 16 - irecuperabili!
Pacientul Vasile, ăla care se crede geamantan, a început să emită teorii și terorizează userii TPU!
Heeelp us!
Omenirea are suficiente probleme cu deșeurile și fără să-i lași tu moștenire "teoria" asta.
Din textul tau nu am inteles care e teoria. Mai ai de lucrat la descriere.
Explica matematic daca e o teorie matematica. Nu o da pe literatura.
Oameni buni, nu am proprietatea cuvintelor. Practic ceea ce gândesc nu pot spune. Noi toți ăștia considerați prosti de fapt gândim extrem de tare. Din cauz faptului ca ceea ce gândim nu putem exprima a prin cuvinte in societatea in care trăim suntem considerați prosti. Pricepi?
Cealaltă specie dotata cu ușurintă de exprimare, nu poate gândi. Așa au fost împărțite lucrurile.
A gândi și a și exprima sunt doua lucruri totul diferite. La noi ....procesorul care face posibila exprimare e disfuncțional. Așa cum o mâna e paralizata exact așa e la noi cei care suntem la păscut cu vaca.
Ai priceput ideea? O specie are capacitate de memorare și ușurintă de exprimare. Fără acces la gândire. Cealaltă e construită invers. Dacă te-ai născut ca mine... in societatea in care trăim ..Tot ceea ce încerci să emiți, nu se înțelege. Efectul? Ești un dobitoc. Deși, nimeni din specia lor. Nu poate combate cifrele matematice. Asta trăiesc. O mizerie. Iar ei se bucura de privilegii cu nimic. Învârt aceleași teorii matematice de 700 de ani și se întreabă de ce un număr e transcedental. Și iar învârt civinteleși iar merge treaba și iar își iau salariul. Și uite așa au trăit o viața cu fundul in confort.
Cu nimic doar cu capacitate de stocare și ușurintă de exprima fără acces la gândire.
Jur ca in viața asta se va termina toată acesta mizerie.
S-au înființat facultăți care să studieze cunoașterea. Cunoașterea e scrise de mine, nu e publica și nici nu va fi. Din punctul asta de vedere pot sta liniștiti. Mănâncă salarii câte 30-40 de ani debutând tâmpenii.
Pentru ca e loc. Pentru ca nu. Fost încă nimeni capabil sa descopere ce mama naibii e cunoașterea,
Merge treaba ca unsa.
Întrebare! Pe spatele cui? Pe spatele proștilor care muncesc cu cârca.
Se va face lumina in viața asta. Jur.
Cu toate ca natura a făcut ca ceea ce gândesc sa nu pot sa spun... ma voi lupta pana voi deveni ca ei și o sa-i bat la jocul lor.
Răspunde 
Ce teorie complicata. Degeaba vrei sa o lasi mostenire. Nu se uita nimeni la ea.
Eu zic să-ți găsești o iubită și mergi la plimbare în doi. Omenirea va trăii și fără teoria ta
Tu incerci sa scrii teoria a ce? La ce proces te referi, intins pe 700 de ani?
Nu încerc. Demonstrația matematica e fără cusur. Pe lângă trebuie să explic oamenilor cifrele. Problema e alta. Echivalenta masa -timp e cel mai dur Exercițiu de gândire văzut de om prin urmare povestea trebuie să fie spusă cu totul. Adică și cu trăirile mele, cu totul. Nu doar povestit mecanic cifre. Povestea trebuie sa rămână peste generații și generații. Asta e ideea. Fragmentul pe care l-am postat e din finalul demonstratiei, e partea cu trăirea mea. Demonstrația nu e scrisă. Ai înțeles? In loc să încep cu începutul, am început cu chestia asta... m-am blocat in ea și asta e tot.
Mda. Pai angajeaza un scriitor atunci. Numai sa nu-l cauti pe TPU, ca astia nici sa lege 2 vorbe nu e in stare.
Sfatul meu este sa-ti faci un canal de Youtube sau de tiktok si sa faci live-uri explicand lucrurile astea, fie gasesti cativa oameni care sa te creada, fie faci bani de pe urma celor care rad de tine.
Poti eventual sa colaborezi cu Marian Motoc 
Nu e pentru YouTube. Lucrarea vreau s-o trimit celui mai prestigios jurnal de matematica din lume. E vorba despre "Journal of the American Mathematical Society". Nu e de joaca, nu e o gluma, chiar am spart o limita impusă de natura. Pe drumul asta preț de 700 de ani au încercat cele mai luminate minți, fără succes. Pasajul e din finalul teoriei. Atât am reușit să fac, cifrele sunt. explicația, nu și asta pentru ca nu ma pricep cum s-o scriu astfel încât să fie înțeleasă de omenire.
Studiul de faţă evidenţiază posibile diferenţe de vârstă şi gen în timpul de reacţie la stimuli multipli având ca variabile: reacţii corecte, incorecte şi omise precum şi testul de comparare a imaginilor abstracte. Participanţii sunt un număr de 237 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 58 de ani (media = 37.43; A.S. = 3.87). Aceştia nu deţineau permis de conducere la momentul testării şi o parte dintre aceştia susţineau testul psihologic la şcoala de şoferi. Instrumentele sunt testul de reactivitate la stimuli multipli şi testul Cognitrone (Vienna Test System, 2012). Rezultatele obţinute evidenţiază diferenţe semnificative statistic pentru variabilele număr de reacţii incorecte şi omise în funcţie de gen precum şi la testul de comparare a figurilor abstracte (p < 0.05). De asemenea, au fost obţinute diferenţe semnificative statistic pentru variabilele reacţii incorecte (Testul de reacţie la stimuli multipli) şi compararea figurilor abstracte (p < 0.05) în funcţie de categoria de vârstă. Concluziile evidenţiază importanţa studiului timpului de reacţie la stimuli multipli, precum şi a operaţiilor gândirii (analiza, comparaţia), în dezvoltarea de-a lungul înaintării în vârstă, datorită solicitărilor zilnice cu care se confruntă individul uman în conducerea autovehiculului, la locul de muncă, precum şi multe alte activităţi zilnice ce solicită performanţe ridicate la aceste variabile.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
