Nu stiu dacă e buna categoria. Credeți ca ar trebui sa fie postat acest capitol pe wattpd? E drăguța ideea? Dacă nu puteți sa o îmbunătățiți? Primul capitol :Imi amintesc perfect ziua aceea blestemată. Eram doar o fetița, dar acelor oamnei rai nu le -a păsat. Eram acasă cu părinți mei si luam cina împreună. Râdeam si eram foarte fericiți deoarece tata a încheiat nu stiu ce contract.Afara cerul plângea, parca știa ce va uram sa se întâmple. Se aude un zgomot puternic. Alarma pornește. Tata ii spune mamei sa ne ducem in pod si văd ca dintr-un sertar scoate un pistol. Imi era frica, mama m-a luat in brațe si mi-a zis cu un glas blând ca totul va fi bine. Am urcat scările si am intrat in pod. Mama părea foarte neliniștită. Se auzeau din ce in ce mai multe zgomote. Incremenisem de frica intr-un colț din încăperea rece si întunecoasă. Mama se întoarce spre mine si imi zice:
- Adelis stai aici, o sa cobor pana jos,dar orice ar fi nu pleca de aici!
- Mami, imi e frica.
- Totul va fi bine, iti promit.
A ieșit din pod lăsându-ma singura. Aud si mai multe zgomote, dar intr-un finl se opresc. Cobor jos la etaj si acolo totul era răvășit, iar pe jos era o balta imensa de sânge. Il văd pe tata cazut pe podea fără suflare. Nu putea fi adevarat, tata nu putea fi mort. Ma apropi de el si încep sa plâng. Apăre mama care sângera si imi spune :
- Nu plânge Adelis!
-Mami, tati a murit?
S-a uitat la mine cu blândețe si mi-a zis cu ochii înlăcrimați :
- Te iubesc Adelis si te rog sa nu plângi.
- Mami promit ca nu plâng, dar tata e bine?
Imi zâmbește parca cu tristețe si cade jos precum o frunza din copac toamna. Ma apropi de ea si ii zic :
- Mami pe tine si pe tati va iubesc cel mai mult si promit ca nu voi plânge. Îi sărut pe amândoi pe frunte si le spun,, Adio drăgi mei îngeri păzitori pământești ".

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook