O alta poezie, pareri daca se poate.

Steaua

Adesea stau si ma gandesc,
Privesc in gol la stele,
Lumina lor o urmaresc,
In clipele cele mai grele.

Dar nu iubesc o stea anume,
Caci sunt indragostit de toate,
Ma poarta peste tot in lume,
Privindu-le noapte de noapte.

Chiar daca crezi ca sunt nemuritoare,
Intr-un final toate se sting,
Ca viata omului, care e trecatoare,
Dar nu au glas, asa ca nu se plang.

Deci n-o sa le auzi durerea,
Atunci cand sunt pe punctul de-a muri,
Cand din inaltul cer isi vor porni caderea,
Spre tine, cititor de poezii.

Amice, nu te lăsa „mîngîiat" de niște vorbe care nu sînt adevărate.
Nu sînt adevărate pentru că cei care le-au scris habar nu au de ceea ce se numește poezie.
Ceea ce ai compus tu nu e poezie.
Ascultă un om care se pricepe.
Sau, caută în ale mele răspunsuri și te vei convinge.
Pentru mine, analiza textelor literare a fost profesiune.
La revedere și să ai sănătate!

Apuca-te de publicat, vorbesc serios. Ma pasioneaza tot ce tine de spatiu si vreau sa spun ca poezia ta a trezit emotii in mine.

"Dar nu au glas, asa ca nu se plang.



Deci n-o sa le auzi durerea,

Atunci cand sunt pe punctul de-a muri,"

Pana la aceste versuri era superb. Ar trebui sa schimbi ceva anume in aceste versuri. In rest totul e bine!