Am citit-o si eu acum vreo două luni. Mi-a plăcut finalul, e plin de semnificații, specific Dostoievski de altfel. Evanghelia pe care Raskolnikov o avea la închisoare sugerează dorința de pocăință, de iertare de sine. Faptul că realizează într-un final iubirea pe care i-o poartă Soniei, duce la o regenerare treptată, un nou început, un viitor frumos pe care cei doi îndrăgostiți îl vor avea.