Nu am citit asa ceva niciodata, insa pare dragut. Si eu am avut perioade de criza, sa le spun asa, in care mi-am gasit refugiul in Harry Potter si Lord of the Rings, desi le mai vazusem. Imi placea faptul ca pentru cateva ore, cat dura filmul, imi gaseam refugiul intr-o lume fantastica, simteam ca magia exista, ca exista ceva mai puternic decat lumea fizica, ca exista ceva nevazut, o forta a binelui ce invinge mereu.
Ceea ce spui tu aici mi se pare perfect normal. Adică, toţi suntem fascinaţi când vedem o lucrare frumoasă de artă - pictură, poezie, film sau orice - chiar dacă aceasta nu are neapărat o legătură cu realitatea. Cu totul alta este însă situaţia cu cineva care se dedică întru totul estetismului, se închide în turnul lui de fildeş şi încearcă să înlocuiască viaţa cu arta, ca să spunem aşa. Un astfel de personaj nu ajunge bine, el îşi va da seama în cele din urmă că a trăit fără să cunoască viaţa. Nu poţi să nu ţii cont de societate şi de faptul că mai există şi alte principii decât cele strict estetice. Părerea mea.
Dacă a citit cineva Portretul lui Dorian Gray, mi-ar plăcea să comentăm puţin pe marginea acestui roman (dar şi despre autorul lui), prin prisma acestui topic.
Subiectul este foarte larg. Dar as putea sa abordez un mic fragment al subiectului asta, ''arta pentru arta'', sau ''arta cu tendinta'', cum a luat forma controversa la noi in tara, la inceputul secolului XX, sfarsitul secolului XIX. ''Arta cu tendinta'' insemna, arta preocupata de problemele sociale, arta care face critica societatii;''tendinta'' din denumire este socialismul, anarhismul sau oricum, ceva de stanga. Iar ''arta pentru arta'', neaga stangii aceasta arma. Daca stanga este pentru ''arta cu tendinta'', cei de dreapta ce formula practica? ''Arta pentru arta''? Si ce concluzie politica se trage sub influenta operei lor? Asa ca la noi, la inceputul secolului trecut, ''arta pentru arta'' era, si ea, arta cu tendinta... cu o alta tendinta, insa.
Dar, discutând la general, nu neapărat ce a fost la noi, să fi avut oamenii ăştia în vedere o anumită "tendinţă", cum ar fi opoziţia faţă de socialism? Sau pur şi simplu au simţit nevoia de o eliberare de sub norme, de orice fel, de sub tipare... Ce e aia morală? ce e aia virtute? Ia mai dă-le încolo. Frumosul, iată ce trebuie să căutăm. Frumuseţea, care este pretutindeni în jurul nostru. Frumuseţea unor linii, a unor figuri geometrice - triunghi, cerc, hexagon -, frumuseţea unei flori, a unei frunze, a unui peisaj; frumuseţea culorilor, varietatea parfumurilor emise de flori, zborul unei libelule, planând pe deasupra unei grădini cu flori într-o zi minunată de vară, frumuseţea unui vers, a unui picior de femeie, a unui metal preţios, a unui bibelou, a unei bijuterii, a unui covor persan, a unui ornament...
Nu prea am citit ca am fost foarte ocupata cu sexul, dar dupa aia parnasianismul mi s-a parut destul de interesant. Pana atunci doar gazelul imi dadea ceva trairi, mai apoi si rondelul si-a facut loc in viata mea. Arta trebuie sa fie frumoasa tare, sa exprime bucurii ascunse si de suprafata, da.