Ştefan Augustin Doinaş
POTECA
În adâncul pădurii,
în cel mai adânc
luminiş din adâncul pădurii,
unde lumina-n uitare de sine
îşi pierde culorile,
există o potecă ascunsă
pe care omul n-o ştie.
Numai ursul bătrân
şi căprioara rănită,
numai şarpele vătămat
şi privighetoarea fără de aripi
se târâie până acolo,
transfigurate,
şi cad.
Şi-n timp ce lumina
în uitare de sine
îşi pierde culorile,
un abur uşor, nevăzut,
se dezbracă de blănuri şi pene
şi porneşte încet
pe potecă,
printre ramuri,
în sus...
Desh întreabă: