Caut cu disperare o poezie de Spiridon Vangheli care presupun ca se cheama Motanul, dar nicidecum nu o pot gasi pe net. Bazandu-ma pe noroc sper sa o stie cineva sau sa aiba cartea acasa. Tin minte ceva versuri asa ca le voi spune aici:
O mata blonda-i scrie:
"Sunt gata don motane sa fiu a ta sotie"
Motanul miau la luna si topaie voios
De la etajul 9 sarmanul cade jos
Si unde a fost sa cada, era drum asfaltat
A dat numai din **** si nu s-a mai sculat

O cauti la biblioteci si anticariate.

Don Motanu

Sus pe un vârf de casă,
De cum a înserat,
Primește o scrisoare
Motanul cel roșcat.

Cu litere de o șchioapă
O mâță blondă îi scrie:
„Sunt gata, don Motane.
Să fiu a ta soție!"

Motanul – „miauu!" la lună
Și țopăie voios.
De la etajul nouă
Sărmanul cade jos.

Și unde a fost să cadă
Era drum asfaltat,
A dat numai din labă
Și nu s-a mai sculat.

Aleargă cu seringa
Un cățeluș pe drum.
Dar cum să scapi motanul
Când el e mort de acum?!

Cu labele în cruce
Motanul stă-b sicriu.
Ah, ce mustață are!
Păcat că nu e viu.

Se adună mâțișorii
Cu toții lângă prag,
Își șterg cu laba ochii,
Căci unchiul le-a fost drag.

Apoi îl duc la groapă.
Atât popor se strânge!
Plâng mâțe-n rochii negri
Și o blondă în frunte plânge.

Doar șoarecii dansează
Cum n-au dansat de mult.
Păi, a murit Motanul,
Dușmanul lor cel crunt.

Cortegiul trece iată
Pe lângă un târg de pește.
Ah, ce miros pe acolo!
Motanul se... trezește.

O rup atunci la fugă
plăpânzi șoricei...
Motanul ca săgeata
Pornește după ei!