Era incă noapte când bunica s-a trezit.Si-a coborât talpile goale pe podeaua din lut si a inceput să pregateasca ceva de mancare. Odaia era luminată doar de candela din colt, unde intotdeauna stă o icoană.El, Iani, nepotul a avut odată un vis, care l-a pus pe gânduri.Tocmai in acel loc unde stă prăfuit chipul lui Hristos s-a deschis o ușă care ducea in altă lume.A pășit curios in alt univers, acolo toți copacii erau din aur si foșnetul frunzelor făcea o melodie care umplea sufletul de bucurie.Totul era mai mult decat pot descrie cuvintele.Cand s-a trezit dimineată si trebuia sa plece la strâns fân, ar fi vrut să povesteasca visul dar chipul neclintit al bunicului, brazdat de cute adânci, l-a facut să se razgandeasca.Dar a incredintat hârtiei această trecere intr-o alta lume si a inteles că există Dumnezeu in care el va crede intotdeauna, chiar daca toata lumea va fi impotriva lui.
Creatia are mereu nevoie de un stimulant.Nu iese mereu ce vrei.
O poate pune el in versuri.
Denisse66 întreabă: