Subiect, poveste:
Cartea este o pseudo-autobiografie a soldatului danez, pe numele său adevărat Sven Pedersen, înrolat în armata germană, prezentând experienţa sa pe front. În prima carte a seriei, Legiunea blestemaţilor, este prezentat Al Doilea Război Mondial în starea sa brută, neînfrumuseţat de falsul eroism apărut unde nu era nevoie. Primele pagini ale romanului au fost concepute imediat după capitularea Germaniei naziste, pe vremea când autorul era încă prizonier de război.
Părerea mea:
Sincer, deşi mi-a plăcut foarte mult acţiunea, combinată cu spiritul de echipă prezent între camarazi în cele mai grele împrejurări, romanul mi s-a părut scris într-o manieră şocantă, umorul, de foarte multe ori macabru, fiind sarea şi piperul, alături de caracterul atât de diferit pe care îl au prietenii lui Sven. Per ansamblu, mi se pare o carte bună, indicată celor ce vor să vadă dincolo de realitatea prezentată în media sau în cărţi. Mi-a schimbat mult percepţia despre război, grozăviile şi ororile de multe ori ascunse ochilor neavizaţi fiind aruncate acum "verde-n faţă" într-un stil simplist, fără figuri de stil şi false exprimări artistice, de altfel nepotrivite subiectului. Cele 145 de pagini-în format A4-le-am "devorat" în doar câteva zile de lectură, dar a fost nevoie să recitesc unele pasaje pentru a le înţelege corect. Ce mi s-a părut cel mai greu de priceput au fost gradele din armata nemţilor, dar o dată ce te obişnuieşti cu ele devin chiar interesante, reliefând contrastul dintre esenţa gradului şi aparenţa persoanei care îl deţine, fie cu merite, fie fără. Nimic nu e ceea ce pare şi aşteptaţi-vă la întorsături de situaţie din partea unei cărţi care pe mine m-a ţinut cu sufletul la gură.
Sunt un cititor avid al romanelor de ficţiune ce descriu acest război. Mi s-a părut interesant sa vad abordarea unui soldat al armatei germane. Primele capitole sunt bune, descriind actele de cruzime comise in închisorile disciplinare germane.
„Legiunea blestemaţilor" reprezintă o carte fantastica, dar in acelaşi timp nu e dedicata celor slabi de înger.
Sven Hassel, autorul acestui roman, dovedeşte iarăşi ca e un maestru in a spune poveştile celui de-al doilea război mondial, prin prisma unui soldat străin înrolat in Wermacht. Micuţul si restul grupului au un simt al umorului uneori exagerat care da o nota lejera, dar in acelaşi timp savuroasa lectura, in timp ce sunt descrise unele aspecte dezolante ale războiului.
Întotdeauna insa am apreciat exploatarea faptelor lui Porta, Bătrânului, Legionarului si ale lui Sven descriind haosul produs de aceştia in lupte de gherila, beţii amuzante, raiduri după mâncare si jocuri de noroc practicate pe front.
Ca orice erou emblematic, regimentul lui Sven, 27 tancuri, ura naziştii, in special pe cei din SS pe care-i articulau de fiecare data, interesant fiind cum a trecut acest aspect de ochiul critic al editorului.
Nu e un roman obişnuit de război, are calitatea speciala de a fi o relatare exactă nu numai a luptelor armate, dar si de a descrie personalităţile opozante ale indivizilor luptându-se cu sine însuşi pentru a rămâne loiali – nu unui sistem îngrozitor – ci unor cunoscuţi si preţuiţi prieteni.
anonim_4396 întreabă: