Poate cineva sa-mi faca o poezie despre "Aspiratia spre absolut", asa este si titlul. Sa fie de 3-4 strofe va rog frumos daca se poate, am nevoie urgenta.

Universu-ntreg imi striga
Sa nu port la oameni pica.
Dragostea-i nemarginita
In aceasta lume mica.

Tind si sper in continuare
Sa fiu o pasarica calatoare.
Sa privesc stelele cum stralucesc
Pe intregul cer ingeresc.

Tot ce s-a creeat vreodata
A fost cu iubire curata:
Munti, ape si campii
Desenate cu creionul de catre copii.

Lumea e perfecta-n ochii mei
Indiferent din ce parte-o iei.
Asa e in acest tinut,
Totul sa aspire catre absolut.

Sper ca te-am ajutat. E singura inspiratie pe care am avut in aceste momente

Ieri, in bar mi-am luat o bere
Rece, cum imi place mie,
Insa a venit si Gica,
Si a zis:
-Hai, una mica!

As fi renuntat la bere,
Pentru una, chiar si mica,
Insa un batran mi-a spus:
Orice, dupa bere, strica!

Am rabdat vreo doua ceasuri,
Timp in care Gică ăl mut,
Si-a cam dat drumul la gura,
Si -mi vorbea de Absolut.

Eu cu berea blonda-n față,
Evitam sa il privesc,
Absolutu-ti schimba fața,
Vodka, despre ea vorbesc!