Vreau si eu o poezie de-alui Grigore Vieru,dar sa aiba un continut asa mai depresiv, mai trist.As vrea sa stiu daca a scris si el ceva de genu. FUNDA!

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni şi nicicând umbrită.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu eşti tu, iubito.
Te ştiu de când ca o zambilă
Creşteai sub cer de primavară.
Erai frumoasa şi copilă
Frumoasă-ai fost şi domnişoară.
De ce-aş fi trist,
De ce-ai fi tristă?!
Eu drag îţi sunt, tu dragă mie.
Dea Domnul şi copiii noştri
Aşa de fericiţi să fie!
Eu văd tristeţea cum colindă
Prin dureroasa ta privire
Şi văd, iubito, în oglindă
Cum zmulgi din păr albite fire.
Iubita mea şi-a mea comoară,
Nu mai fi tristă chiar de-i toamnă.
Frumoasă-ai fost şi domnişoară,
Frumoasă ai ramas şi doamnă.
Te-albeşte prima nea uşoară,
N-o tăinui pe sub năframă.
Frumoasa-ai fost şi domnişoară
Şi mai frumoasă eşti ca mamă.
Te bucură şi nu fi tristă,
Aşa sunt toate rânduite.
Frumoasă este orice vârstă,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

Grigore Vieru - De Ce-ai Fi Trista


Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.



Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

Grigore Vieru - A cazut cerul din ochii tai

A cazut cerul din ochii tai
Si s-a farîmitat.
A cazut de pe fata ta soarele
Si-a înghetat.
Încremenit e vîntul cel racoros
Fara harnicele tale mîini.
Cautîndu-te pe tine,
S-au tainuit izvoarele-n tarîni.
Ca un pom doborît
Însusi graiul
Parca se aude cazînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur
N-am fost nicicînd!