Salutare, de ceva timp scriu poezii. As vrea sa stiu ce parere aveti. Nu m-as supăra dacă cineva mai experimentat în arta poeziei mi-ar da niște sfaturi. Rog de asemenea să fiți cît mai sinceri, dau fundă pentru sinceritate nu pentru laude false. iată link-ul : http://www.scribd.com/doc/156941957/Poezii-creatii-propr ii

Buna.
Imi plac poeziile tale. Dar de ce nu incerci sa faci niste poezii cu mai multa rima, indiferent ca e rima imbratisata, rima incrucisata, imperecheata... sa fie rima. In ziua de azi poeziile cu rima sunt cele mai cautate, fiindca sunt mai usor intelese.
Funda? ^_^

Sall vad ca esti foarte bun si le ai cu poeziile pot sa-ti fac eu un blog al tau unde sa postezi si sa compu si sa faci sondaje sa vedem la cine le place si etc idul meu yahoo anonim4you44

O_O Păi Denisaa poeziile mele au rimă. Nu înțeleg ce vrei să spui.

Prima creatie... "Simulare".
Parerea mea e ca intr-o poezie sunt un pic nepotrivite cuvinte ca "tentinta", "caz", "frecvent", "fizionomie". Sunt termeni... prozaici, terni, nu au nimic liric in ei. Si nu am inteles mesajul poeziei... e un protest impotriva falsitatii?
A doua, "Pesimistul neconformist".
Termenul corect este "nonconformist".
Uf, e greu de analizat. Mi-ar fi mai usor sa o rescriu
Bafta! sfatul meu e sa acorzi mai multa atentie ritmului (si grafiei, ai cateva mici greseli), termenilor alesi, si sa incerci sa clarifici un pic mesajul, sa pastrezi o directie anume, sa nu "te legi" de toate, doar pentru ca incerci sa gasesti rima potrivita... lasa impresia de dezlanare, ca sa zic asa.

Nu am de gand sa comentez valoarea, pentru ca tine de perspectiva asupra relatiei dintre opera si tendintele literare curente. E o discutie prea lunga si inevitabil subiectiva.

Cat despre critica, urmeaza acum si o voi structura cat de bine pot, desi am multe idei in cap in momentul asta.

Simulare - mi-a atras atentia intr-un mod negativ prin limbajul sententios. Uneori il am si eu, dar il evit pe cat pot. Poezia nu e o teza, sau cel putin nu ar trebui sa fie. In principiu, lirica tine de sensibilitate. Vocea asta atotstiutoare si impersonala e cam de prost gust. Iar, un dezavantaj si mai mare, cand te exprimi sententios si cu termeni stiintifici folositi cu sens denotativ, ai foarte multe sanse sa scrii platitudini. Ideile noi si originale sunt rare, si de obicei apar in carti non-literare. A doua poezie sta oarecum mai bine din acest punct de vedere.

In continuare: universul erotic. Abordarea sentimentului nu mi se pare o problema prin sine insasi, ci modul in care o faci. E... rasuflat. Incearca sa nu te lamentezi si fii mult mai atent la limbajul poetic. De multe ori sunt apreciate manierele inovative de folosire a limbajului, domeniu in care poezia primeaza prin excelenta.

De asemenea, evita cliseele. Prima treapta ca sa poti explora lirica pura - exprimarea starii interioare fara bariere - ar fi prin renuntarea la rima. M-am speriat si eu cand am facut-o prima data. Neomodernismul si postmodernismul sunt doar adaptari la sensibilitatile contemporane. Omul nu mai este nostalgic si romantic, ca in vremea clasicilor. Fie vorba intre noi, nici atunci nu era. Oricum, incearca sa fii original! Surprinde, macar atat.

Revenind la ideea exprimata anterior (nu tema erotica e problema), uite cum vad eu o capodopera:

Ce bine că esti
(Nichita Stanescu)

E o întâmplare a
fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Rimele sunt potrivite, recunosc, dar au in ele un sentiment ludic. Nu pierd suflul poeziei din cauza rigorilor canoanelor. Si foloseste-te mai mult de sugestie. Exemplu: "fluviul rece de delta fierbinte" - se remarca genul substantivelor, dupa care tragi concluzia ca fluviul rece sugereaza masculinitatea: compulsiva, nestatornica, domolita de "delta fierbinte", femeia, cea care ii poate aduce barbatului linistea pe care a fost creat sa o caute fara oprire. Rece si fierbinte, pe langa personalitate sunt si o combinatie care domolesc tumultul si ambele tendinte, creand echilibrul ideal. Toata chestia asta intr-un singur vers . Stanescu e unul din preferatii mei...

Dintre putinele poezii cu exprimari sententioase care imi plac, una este clar asta (Mircea Cartarescu - Cand ai nevoie de dragoste)

când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste

Literar nu o fi vreo capodopera, dar e atat de usor sa te identifici! Un lucru frumos legat de Cartarescu este felul in care foloseste metafore stiintifice si termeni din tehnica in poezie. Cum creeaza un univers al aparatelor de bucatarie in Poema Chiuvetei, cum vorbeste despre apartamentul din Stefan cel Mare in Orbitor. Aripa stanga; metaforele medicale, desi poate prea dese.

Ma lungesc. Revenind, incearca sa iti extinzi macar orizontul de lectura asupra poeziei postbelice. Ti-ar fi de mare folos, nu doar daca vrei sa fii apreciat, ci si in incercarea de a iti ilustra universul cat mai eficient si atractiv. In definitiv ai nevoie de experiment, mai ales acolo unde nu ai experienta.

P.S. Citeste Orbitor. Aripa Stanga, de Cartarescu. Nu neaparat tot romanul, macar primele capitole, care desi sunt mai degraba descriptive, decat lirice, m-au fascinat mereu prin evocare, iar limbajul este de-a dreptul fantastic! E si pe scribd. Te va ajuta, si chiar de n-ar fi asa, e o lectura placuta! Succes cu scrisul! si sper ca ti-am fost de folos.