| alexutzunice a întrebat:

Imi poate si mie cineva sa-mi povesteasca mai in detaliu primele 16 capitole din Baltagu, va rog frumos?

Răspuns Câştigător
| Deniiisia a răspuns:

I. Intr-o zi, stand pe prispa, Vitoria Lipan isi aduce aminte de poveştile soţului sau, Nechifor Lipan, povesti pe care obişnuia sa le spună la nunti. Nechifor Lipan era plecat la Dorna pentru a cumpăra nişte oi. Vitoria a început a fie îngrijorata deoarece soţul ei întârzia mai mult decât de obicei. Soţii Lipan au avut şapte copii dintre care cinci au murit si au rămas doi pe nume Gheorhita si Minodora. Gheorhita era plecat cu oile la iernat iar Minodora stătea acasă cu mama ei, pentru a o ajuta la treburile casnice. Gheorhita trebuia sa-si aştepte tatăl pentru a plăti datoriile, dar văzând ca nu mai vine i-a trimis o scrisoare Vitoriei. Cum a primit-o, aceasta s-a duc la părintele Daniil sa i-o citească dar nu după mult timp a mai primit o scrisoare tot de la Gheorghita dar cu cuvintele baciului Alexa. Din aceasta scrisoare Vitoria afla ca Nechifor nu a ajuns nici acolo si astfel devine din ce in ce mai îngrijorata. Noaptea, ea are un vis:"Se făcea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape."
II

Văzând ca Lipan nu mai vine, Vitoria s-a dus la părintele Daniil pentru a-i scrie o scrisoare lui Gheorghita in care sa-i spună sa vanda din oi pentru a plăti datoriile, sa lase oile in grija baciului Alexa si sa vina acasă.
„Argatul" Mitrea s-a întors cu oile din munţi deoarece iarna se apropia.
III

Înainte sa meargă la părintele Daniil, Vitoria trece pe la crasma pentru a cumpăra o sticla de rachiu pe care sa i-o dea babei Maranda, „vrăjitoarea satului" pe la care avea de gând sa treacă. Ajunsa la părintele Daniil, Vitoria i-a spus neliniştile sale, dar si de semnele care ii argumentau ca s-a întâmplat ceva cu soţul ei: visul acela si faptul ca, in dimineaţa aceea, cocosul a cântat cu spatele la casa. După ce a vorbit cu părintele Daniil, Vitoria a început sa-i dicteze scrisoarea pentru Gheorhita.
Trecuseră 40 de zile de când Nechifor plecase de-acasă, iar după calculele Vitoriei el trebuia sa fie acasă de 20 de zile.
Ea era din ce in ce mai îngrijorata, mai ales ca in noaptea precedenta avusese un nou vis:"L-am visat rău, trecând calare o apa neagra".
IV

După ce a plecat de la părintele Daniil, Vitoria s-a dus la baba Maranda pe care a rugat-o sa-i ghicească in carti. „Vrăjitoarea" i-a spus ca sotul ei a rămas sa chefuiască, ca a căzut „sub vraja" unei femei cu ochii verzi, la Dorna; dar Vitoria a rămas tot cu gândul ca lui Lipan i s-a întâmplat ceva.
Făcându-se foarte târziu, Vitoria s-a întors acasă.
V

In apropierea sărbătorilor de iarna, după ce-a lăsat „in perolele, in sama baciului celui bătrân Alexa", Gheorghita s-a întors acasă."
Vitoria este din ce in ce mai trista, mai retrasa in sine; sărbătorile de iarna „i-au fost pentru întâia oara străine si depărtate" pentru ca soţul ei drag nu mai apare. "Ea insa se socotea moarta, ca si omul ei care nu mai era lângă dansa."
Vitoria i-a spus sa se duca sa-l caute pe Nechifor, dar si-a dat seama ca Gheorghita nu era pregătit lăsându-l sa-si petreacă sărbătorile acasă. După sărbători, se „purifica": tine post 12 saptamani, face daruri bisericii si se roagă la icoana Sf. Ana înainte de a pleca cu Gheorghita către Lipan. Apoi se duce sa-i vorbească părintelui Vissarion care-o sfatuieste sa anunţe autoritatile si sa-i reclame dispariţia.
VI

Vitoria ii asculta sfatul părintelui si a doua zi pleacă la Piatra unde ii vorbeşte prefectului, iar acesta ii spune sa depună o plângere. După aceasta, Vitoria se întoarce acasă unde vorbeşte cu părintele Daniil si se hotaraste sa nu mai depună nici o plângere si sa plece împreuna cu Gheorghita(„iau cu mine si pe băiat; sa am o putere bărbăteasca") in căutarea bărbatului.(„dac-a intrat el pe celalalt taram, oi intra si eu după dansul").
Intre timp Vitoria sfiinteste un baltag si i-l da lui Gheorghita, deoarece in calatoria lor au nevoie de o unealta cu care sa se apere.(„Maine dau faurului o bucata de fier sa bata din el baltag si sfiintia ta vei face bine, sa-l blagosloveşti.")
VII
Pe 9 martie, părintele tine o slujba in cinstea plecării celor doi. Părintele Milies (Danila), domnul Iordan, crasmarul si „un negustor înalt si subţire îmbrăcat in straie nemtesti", mai târziu destăinuindu-se ca îl cheamă domnul David, ii vizitează.
Negustorul i-a dat 38.000 lei pe marfa cumpărata; ramanand uimit de intelepciunea femeii:" daca n-as fi ovrei si însurat, munteanca asta n-ar avea soţ, intr-o saptamana as face nunta."
Înainte sa plece, Vitoria asista la slujba; după care o lasă pe Minodora la mănăstirea Văratec, isi lăsa gospodăria in grijea lui Mitrea si astfel au pornit la drum împreuna cu domnul David. "In zori-de-ziua, vineri in 10 martie, munteanca si feciorul ei au închingat caii cei pagi s-au încălecat.". „Gheorghita purta aninat in lanţ, in dosul coapsei drepte, baltagul."
VIII

Ei au discutat pe drum despre dispariţia lui Nechifor, continuându-si drumul spre gura Bicazului, unde aveau sa facă un popas la hanul Donea", loc unde negustorul obişnuia sa poposească. Ajunşi acolo, Donea le-a îngrijit caii si le-a oferit o camera unde sa-si petreacă noaptea."Nechifor Lipan era pentru ei obraz cunoscut"; "Era un om vrednic si fudul; zise Donea hangiul; nu se uita la parale, numai sa aibă el toate după gustul lui. Nu l-am văzut de mult(…) Apoi cam de multişor, cam de asta-toamna. Se ducea in sus."
După ce l-au lăsat pe domnul David acasă, Vitoria si Gheorghita s-au îndreptat spre Focsa unde aveau sa facă următorul popas.
IX
In Farcas Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat banii celor care jucau la jocul lor de noroc.
Apoi ei s-au intalnit cu subprefectul Anastasie Balmez, dupa care au plecat spre hanul lui mos Pricop unde au poposit peste noapte. Intreband de Nechifor Lipan, Vitoria a aflat ca a trecut pe acolo impreuna cu alti doi ciobani.Mos Pricop avea o parere buna despre sotul ei, afirmand "(…)vrednic roman. Numai ca nu-mi placea ca se ducea la drum asupra noptii.(…)Dar omul acela zicea ca se duce oaptea; ca s bucura sa umble pe luna.De oameni rai nu-I pasa; are pentru dansii pistoale incarcate in desagi."
Dupa ce asculta vorbele lui mos Pricop, Vitoria varsa o picatura de rachiu inainte de a bea pentru ca isi dadu seama ca sansele sa-si gaseasca sotul viu scazusera foarte mult.
X

Vitoria a plecat mai departe spre Vatra Dornei, insa s-a oprit la Borca la un botez, la invitatia unor oameni care"aveau placerea sa cinsteasca pe drumeti si sa-I ospateze", apoi la o nunta la Cruci.
Ea ajunge, in sfarsit, la capatul calatoriei, la Vatra Dornei. "S-au dus, dupa sfatul hangiului, la o cantelarie", de unde au aflat ca "Gh.Adamachi si Vasile Ursachi au vandut oi 300 lui Nechifor Lipan"; dintre care 100 le-a dat unor negustori pe "putin castig-omul dumitale s-a aratat galant"(dupa cum I-a spus un om). Vitoria a incercat sa afle mai multe informatii de la el, dar tot ce a putut afla a fost unde s-au dus cu oile.("Pe cat am inteles, au apucat drumul pe Neagra").
XI
Astfel, cei doi pornesc pe urmele celor trei calareti. Ajunsi si la "cea din urma Dorna", la o crasma, ei nu se simt bine-veniti, asa ca au plecat repede.
Mergand din crasma in crasma, Vitoria si gheorghita au aflat ca Nechifor Lipan si noii lui prieteni au trecut prin Brosteni si au luat-o prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre Bistrita.("Cu adevarat, urma se gasea din semn in semn, adica din crasma in crasma").
In Sabasa, ei il roaga pe fiul crasmarului sa le fie calauza pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De la acesta au aflat ca turma de oi care a trecut pe-acolo era insotita de numai doi calareti si dupa descrierea facuta de acesta, nici unul nu era Nechifor Lipan. Crasmarul si-a amintit ca pe unul il chema Bogza.
Astfel, Vitoria realizeaza ca trebuie sa-si caute sotul intre Sabasa si Suha, inrucat aici i-a pierdut urma.
XII
Numele celui de-al doilea calaret l-a aflat de la sotia hangiului, Maria.Acesta era Ilie Cutui si care locuia destul de aproape, in Doi Metri. Dansu-si seama ca singurii care stiau ceva despre sotul ei, Vitoria se hotaraste sa vorbeasca cu ei si astfel I-au chemat la primarie, dar in zadar deorece nu au reusit sa afle nimic nou.
Vitoria este foarte hotarata:"L-am cautat pe drumul mare, acum am sa-l caut pe poteci, ori prin rapi. Sfantul Andrei de le Bistrita are sa ma intrepte unde trebuie."
Cei doi pleaca la Sabasa unde poposesc la domnul Toma.Cu ajutorul acestuia au gasit cainele de nadejde a lui Lipan in curtea unui localnic.
XIII
Venind de la Suha la Sabasa, in dreptul unei rape, Lupu, cainele, a inceput sa se poarte neobisnuit. Vitoria I-a spus lui Gheorghita sa-I dea drumul, iar cainele a coborat in rîpa, urmat de ferior si apoi de ea. Dintr-o data, Vitoria a inceput sa planga: gasisera osemintele lui Nechifor pe care le-a recunoscut dupa haine. Nu departe era si calul lui-mort. Ea I-a aprins repede o lumanare, neincetandu-si plansul.
XIV
Vitoria il pune pe Gheorghita sa-si pazeasca tatal pana cand ea va anunta autoritatile si pe domnul Toma, subprefectul. Acestia au I-au pus multe intrebari femeii indurerate pentru aflarea faptasului, principalii suspecti fiind Bogza si Cutui.
XV
Vitoria indeplineste obiceiurile crestinesti si il inmormanteaza pe Lipan, lasand autoritatile sa infaptuiasca dreptate. Ea preagteste un praznic la care ii invita si pe cei doi suspecti.
Vaduva a luat osemintele lui Nechifor si le-a pus cu grija in sicriu, dupa care a plecat pre locul de veci intr-o trasura frumos impodobita, trasa de doi boi.
XVI
La praznic, Calistrat Bogza si-a iesit din fire si a baut mai multe pahare, unul dupa altul, pe nerasuflate. Apoi I-a cerut lui Gheorghita baltagul inapoi, insa a fostoprit de Vitoria care l-a rugat sa I-l mai lase, intrebandu-l razand pe Gheorghita daca este scris ceva pe el. Bogza s-a suparat si a inceput sa tipe. Vitoria le-a spus ca pe unealta este scris sange. Astfel, Bogza s-a repezit asupra baiatului care l-a lovit in cap cu baltagul.
Fiind pe moarte, el a marturisit ca l-a omorat pe Nechifor Lipan si motivul crimei: luarea oilor. Dupa aceasta, si Ilie Cuti si-a recunoscut fapta si a fost arestat de jandarmi.
Vitoria si-a continua viata alaturi de cei doi copii ai sai, in pace, la Magura, platind datoriile, adunandu-si oile.

3 răspunsuri:
| ReiVaN a răspuns:

E o mizerie scrisa de un jeg dar trebuie sa-l citesti.
sau uita-te la film - care apropo e mai batran ca parintii tai.
dar nu o sa intelegi nimic daca nu-l citesti.
in 3-4 ore e gata.
si asa mai inveti si tu cate ceva - inclusiv sa scrii mai corect.
dar repet e o mizerie.

| Florifl0 a răspuns:

Romanul debutează cu o povestire parabolică. Acţiunea e localizată în Moldova, M-ţii Tacăului, satul Măgura; în care locuieşte Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, soţul Vitoriei, plecase, toamna, la Dorna să cumpere nişte oi şi nu revenise la timp. Fiul său, Gheorghiţă, era plecat cu turmele la apa Jijiei, iar acasă rămăseseră Vitoria şi Minodora, fiica acesteia, care avea o relaţie de dragoste cu fiul dascălului din sat. În somn femeia are un semn rău despre soarta soţului: îl vede "călare, cu spatele întors cătra ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape.
capitolul 2
Se produce un alt semn: cocoşul cântă pe prispa casei întors în afară, un semn de plecare, spuse Vitoria. Mama îşi anunţă fiica de intenţia de a o căsători cu "un român aşezat cu casă nouă şi cu oi în munte".
capitolul 3
Vitoria se adresează părintelui Daniil pentru sfat, iar preotul o îndeamnă să aştepte, căci el crede că soţul ei întârzie dintr-o pricină oarecare. La aceasta, femeia spune că Nechifor "poate zăbovi o zi ori două, cu lăutari şi cu petrecere, ca un bărbat ce se află; însă după aceea vine la sălaşul lui".
capitolul 4
Soţia încearcă să afle ceva despre cel dispărut cu ajutorul babei Maranda, vrăjitoarea satului. Bătrâna îi ghiceştte în cărţi: "una cu ochi verzi şi cu sprâncene îmbinate" îl reţine lângă ea pe bărbat, dar Vitoria nu prea crede.
capitolul 5
Vitoria nu ascultă vorbele răutăcioase ale bătrânelor din sat, şi este hotărâtă să-l caute pe dispărut oriunde ar fi el. Ea îşi plănuieşte cu de-amănuntul plecarea, îşi pregăteşte sufletul, ţinând post şi rugându-se. De asemenea îşi pregăteşte casa şi îşi gândeşte drumul pe care îl va urma. După bobotează primul drum îl face la mănăstirea Bistriţa pentru ca Sf. Ana să-i lumineze mintea şi să-i arate calea pe care s-o urmeze. Arhimandritul o păvăţuieşte să meargă la Piatra şi să se adreseze stăpânirii pământeşti. "Sfânta Ana are să puie cuvânt la scaunul Împărăţiei cele mari.(…) Du-te la poliţai şi la prefect şi spune-le întâmplarea, ca să facă cercetări."
capitolul 6
Vitoria şi Gheorghiţă au plecat de dimineaţă la Piatra unde au oprit la un han pe care îl cunoşteau; acolo au întrebat de prefect. Munteanca i-a povestit prefectului că soţul ei plecase să cumpere nişte oi de la Dorna şi nu s-a mai întors deşi trecuseră şaptezeci şi trei de zile. Prefectul o asigură că o să cerceteze şi că trebuie să scrie o plângere (o jalbă). Acasă femeia se rugă de părintele Daniil să-i facă jalba, iar în jalbă îl rugă să scrie de toate necazurile ei. Ea plănuise să plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora să o ducă la mănăstirea Varaticului unde e o soră de-a mamei călugăriţă, iar casa o va lăsa pe mâna părintelui Daniil. La 27 februarie o duse pe fată la mănăstire iar pe drum îi spuse: "- Fată, a vorbit ea fără supărare; tu să nu fii proastă şi să nu te boceşti pe tine. Astăzi e o sfântă luni şi începem împlinirea hotărârii."
capitolul 7
În 9 martie într-o zi de iarnă cu soare părintele Daniil a făcut o slujbă importantă. Vitoria şi Gheorghiţă au dus la biserică multe daruri. După ce munteanca ajunse acasă nici nu apucă să-i dea de mâncare băiatului căci deja la poartă erau preotul Milieş, domnul Iordan, negustorul şi muşterul lui Nechifor, domnul David. Deoarece stăteau mai prost cu banii; Lipanii, au trebuit să vândă nişte marfă; cel care o cumpăra era negustorul. În acea seară dădu-se o dihanie la vite dar d-l Mitrea rezolvă problema. În dimineaţa următoare pregătiră cai şi baltagul făcut de fierarul satului şi blagoslovit de preot. "Gheoghiţă purtă aninat în lanţ,(…), baltagul. Vitoria potrivise şi legase puşca cea scurtă dinapoia tarniţei."
capitolul 8
Gheoghiţă, Vitoria şi negustorul David plănuiau drumul până Vatra Dornei. În drumul lor făcură un popas pe malul Bistriţei lângă o topliţă; de acolo au pornit de-a lungul Bistriţei până ce i-a prins noaptea lângă un han la Donea. Acolo munteanca se preface că-l caută pe Lipan pentru nişte bani şi află că acesta nu a mai fost văzut pe-acolo din toamnă. Cei trei au pornit iar la drumeţie, următorul popas fiind casa lui David la Călugăreni lângă Piatra Teiului. În acea seară Vitoria a început să depene amintiri cu Lipan. În dimineaţa următoare merseră până la Farcaşa unde se opriră din nou. "Vitoria îl judeca pe Lipan. Avea ea să-i spuie multe;(…)şi I le spunea din lăuntru, cu bănuieli şi suferinţe vechi."
capitolul 9
În Farcaşa îi găzduieşte un fierar, moş Pricop, de la care Vitoria află că soţul ei oprise acolo, pentru potcovirea calului său, în drum spre Dorna.
capitolul 10
Pe drum, la Borca, Vitoria şi Gheorghiţă întâlnesc un botez la care au fost nevoiţi să participe; ceva mai departe, pe gheaţa de pe apa Bistriţei, îi opreşte un alai de nuntaşi, care "au întins plosca şi au ridicat pistoalele. Ori beau (…) ori îi omoară acolo pe loc"; iar ei se conformează. Ajunşi la Vatra Dornei află de la un slujbaş că în noiembrie Nechifor cumpărase trei sute de oi; din acestea vânduse o sută de oi altor doi gospodari, împreună cu care plecase mai departe.
capitolul 11
Vitoria Lipan află de la un crâşmar că soţul poposise acolo împreună cu doi ciobani. Vitoria indicând semnalmentele soţului ei, mai ales căciula brumărie pe care el o purta, merge din cârciumă în cârciumă. Mama şi fiul fac din nou un popas, după ce trec de satul Sabasa peste muntele Stânişoara, în satul Suha, unde crâşmarul, d-l Iorgu Vasiliu, îşi aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi, dar însoţită fiind numai de doi stăpâni, fapt confirmat şi de soţia lui; pe unul dintre oieri îl chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului dispărut începe să "se facă lumină. La Sabasa, fuseseră trei. Dincoace,(…), Nechifor Lipan nu mai era.".
capitolul 12
Soţia d-lui Vasiliui îi spuse Vitoriei că pe celălalt îl cheamă Ilie Cuţui şi ambii sunt locuitori ai satului Doi Meri. Victoria discută cu cei doi ciobani, ei spunând că i-au plătit lui Nechifor oile la Crucea Talienilor. Reveniţi în Sabasa Vitoria şi fiul ei opresc la cârciuma d-lui Toma după care îl recunoaşte pe Lupu, câinele soţului, într-o gospodărie.
capitolul 13
Gospodarul care-l ţinuse pe Lupu i-a căutat stăpânul înainte de a-l lua. După ce plăteşte o recompensă, ea îl ia cu sine. Era deja primăvară şi Vitoria împreună cu câinele, care o însoţea, asemeni fiului, îşi conducea stăpânii intr-o prăpastie. Nechifor "era acolo, însă împuţinat de dinţii fiarelor". Iar craniul uman purta urmă de baltag.
Cam atat restul mai tarziu!:*