A parasit spatiul si timpul profan cand a intrat la tiganci si a pasit in cel sacru. In general se crede ca este o alegorie a mortii; e mult mai vizibil la sfarsit - trec prin fata unei biserici, imi mai amintesc ceva de un dric etc. Timpul sacru este unul indepartat, dilatat, anistoric, spiritual, pur, primordial, universal, cosmic etc. Reintegrarea in lumea profana ii este imposibila lui Gavrilescu cand se intoarce de la tiganci. Pur si simplu nu poate sa isi gaseasca locul - conexiune pe care eu o fac cu "Nostalgia originlor", teorie a lui Eliade conform caruia omul duce nostalgia originilor sale divine de dinainte sa fie izgonit din rai. Privita in modul asta, el cauta sacrul si deci se intoarce la tiganci de unde incepe marea calatorie a sufletului. Poti spune ca isi accepta moartea.
E o opera simbolistica....adica :
http://www.reactiongifs.com/wp-content/uploads/2013/04/TomsMindBlown.gif
Atentie, moartea trebuie privita ca desavarsire! Nu e un sfarsit, ci inceputul adevaratei cunoasteri, momentul de reintegrarea in ordinea cosmica, atunci cand omul devine total.
La sfarsitul cartii el e mort Cartea e plina de simboluri: tigancile, cafeaua, trasura, padurea etc. pe care o sa le intelegi cand o sa studiezi opera la scoala
In timpul calatoriei prin tunelul ala din bordei, el moare...iar actiunea revine intr-un alt timp deoarece el este mort.
VerraKay întreabă:
Numepublicuserneim întreabă: