Imposibilitatea de a fi o persoana libera deoarece depinzi de anumite lucruri care te retin intr-o alta conjunctura.
Imi plac fundele! daca sunt agatate de fete frumoase, ceea ce e de necontestat, in cazul tau, cata vreme pui o asemenea intrebare.
Ca acel individ, pe nume Grigore Moisil(matematician si om de spirit-probabil ca-l cunostea pe KANT), as putea indrazni sa-ti spun ca ai formulat gresit intrebarea (tautologica).
Nimeni si nici un corp, nu are, nu poate avea un spirit liber, nici macar in visele lui (sau ei -daca e fata), caci suntem guvernati de legi restrioctive!
Luana, ca satelit e LIBERA (fata de noi), dar se invarte ca 'tembela' in jurul Pamantului.
Pamantul ...se invarte si el! In jurul Soarelui nostru, care si el se invarte ca prostul in jurul a ceva!
Ce crezi ca e un spirit LIBER?
Ceva care iese din corp si se invarte brownian?
Intai trebuie sa dai definitii, la toti termenii, apoi sa intrebi, daca mai poti sa formulezi o intrebare! Stiu ca esti tanara! Asta-ti da o LIBERTATE! A ne-stiintei.
Dulce LIBERTATE!
Timpul nu exista, decat in mintile noastre, spatiul nu poate fi perceput, LIBERTATEA nu are la cese raporta!
Curajul este o forma stupida a nestiintei, frumos, fara finalitate, ca noi toti!
Funda ta e presarata cu diamante, sau cu sufletul tau ratacit? Mi-ar place! Poate ca in mintea mea, ar straluci inca o data Soarele (asta pe care-l stim) in afara nesimtirii INEXISTENTEI SPIRITULUI pe care-l invoci!
Adica suntem liberi, dar exista anumite restrictii ce suprima spiritul liber, de exemplu ai vrea sa poti zbura, dar nu poti.Pot accentua ideea dar ideea principala asta este.
Este foarte simplu. Una să fii conștient de oceanul de posibilități ce se desfășoară în fața ochilor tăi, și alta să concretizezi acea libertate, adică să alegi un anumit drum.
Să alegi înseamnă însă uciderea tuturor celorlalte posibilități din acel punct. Ciudat cum manifestarea libertății duce la o mai mică libertate. Libertatea totală, cea nemanifestată, nu ne oferă însă mai nimic, altceva decât proiecții mentale despre cum "ar fi putut să fie dacă". Partea bună e că deși restul posibilităților inițiale au dispărut din pricina naturii timpului (ce curge într-o singură direcție), la capătul drumului ales se vor găsi în schimb alte alegeri. E nevoie însă de curaj, poate chiar de o încătușare temporară, pentru a fi din nou liber.
Pe scurt, în acest citat este evidențiat dualismul între ființa ca stare (substantiv) și devenire/ființare/manifestare (acțiune, verb).
Desh întreabă: