"Urmaream, cate jumatate de ora, mersul pe campia uriasa a filei a vreunei insecte care traia acolo... Strabatea rabdator dealurile si vaile hartiei de proasta calitate, se afunda intre pagini, iesea iar in lumina galbena si lucioasa, fara sa dea nici o atentie complicatelor procese psihice din mintea lui Goliadkin sau literelor negre, mai mari decat ea, in care nebuniile lui erau codificate. Gherute tari o tineau bine ancorata de cartea ei, de universul in care se nascuse, puteai sa sufli, ca n-o puteai azvarli afara. Doar se oprea o clipa sa faca fata uraganului... Nu stia, poate, ca lumea ei insemna ceva, ca ar putea fi citita, ea o traia si asta era de ajuns. Poate Goliadkin, sau poate eu, al carui ochi urias cat un miliard de sori se paropia de ea, eram dumnezeul acestei insecte, dar ganglionii ei nervosi abia pridideau s-o tina in viata. Eram un Dumnezeu care n-o crease si care n-o putea mantui, pentru totdeauna necunoscut si indescifrabil.
Si deodata ma simteam si eu privit. Ma-nfioram tot, saream in picioare si ma duceam la fereastra. Cineva, adanc în altă noapte, de alt fel, ţinea în maini lumea mea şi-mi urmărea amuzat înaintarea pe drumuri întortochiate. Sufla singurătate şi nenorocire, ca nişte limbi de foc negru ţîşnite din gura lui, dar eu mă agăţăm de viaţă răspîndindu-mi viscerele cleioase pe pagină. În ce carte eram oare? Şi ce fel de minte mi-ar fi trebuit ca s-o pot înţelege? Şi dac-aş fi înţeles-o, n-aş fi fost dezamăgit să-mi dau seama că am trăit într-o broşurică licenţioasă de doi bani, sau într-un mers al trenurilor, sau într-o carte de colorat pentru copii? Sau într-o abjectă scrisoare anonimă? Sau într-un sul de hartie igienică?" (Mircea Cartarescu - Orbitor. Aripa stanga)
Funda?
''Transmitere toata dragostea mea,cate un sarut. Spune-le ca ma gandesc la ele zi de zi, ma rog pentru ele in fiecare noapte, si imi gasesc alinare in dragostea lor in cele mai grele momente.Un an pare un tim foarte lung de asteptare pana cand le voi revedea, dar reaminteste-le ca in acest timp trebuie sa muncim, ca sa nu irosim nici aceste zile de incercare.Stiu ca-si vor amunti,tot ceia ce le-am invatat, ca-ti vor fi copii iubitori, isi vor face datoria cu daruire, isi vor infrunta temerile cu curaj si se vor stapani atat de bine, incat atunci cand ma voi intoarce voi fi si mai legat si mai mandru ca niciodata de micutele mele doamne.''
Micutele Doamne de Louisa May Alcott
"Mucul lumanarii ardea de mult, luminand in aceasta camera saracacioasa, criminalul si femeia pacatoasa, care se intalnisera la lectura cartii sfinte"
Crima si pedeapsa, F.M. Dostoievski
AnonimaDoarTaci întreabă:
Pαtrἶcἶα întreabă:
Palorma întreabă:
Numepublicuserneim întreabă: