Imi place extrem de mult sa citesc si niciodata nu o fac din obligatie, chiar daca e vorba de romane ce trebuie studiate pentru scoala. Pana si in cazul acestora, curiozitatea ma impinge sa le citesc, in final. Insa am o multime de autori preferati si cu siguranta voi mai descoperi si altii, pe parcurs.
Citesc mult mai des decat vizionez filme, insa ambele activitati imi plac la fel de mult. In special ecranizarile dupa romanele preferate.
E destul de dificil sa aleg doar o carte, insa una dintre ele este "Cimitirul animalelor" de Stephen King. Cat despre ecranizarea unui roman preferat, as putea spune tot "Cimitirul animalelor", insa mai degraba "Shining", care este realizat tot dupa o carte scrisa de Stephen King.
Consider cartile si lectura o necesitate, dar in niciun caz ceva neplacut sau pe care sa-l privesc ca pe ceva obligatoriu. Lectura este necesara pentru ca te ajuta sa-ti descoperi anumite interese, in cazul romanelor te poti identifica (,) cu unul sau mai multe dintre personaje, capeti o viziune mult mai vasta asupra diverselor aspecte si de aici decurge o alta serie de avantaje. Genurile mele de carti preferate sunt horror, psihologice, filosofie, mitologie, ocultism, mister, politiste, fantasy, SF, istorice si probabil mai sunt si altele.
Bineînţeles că îmi place. Dacă nu mi-ar plăcea nu aş mai citi... Deşi pasiunea pentru citit mi-am descoperit-o, nu demult... Înainte. Lectura prezenta o aversiune pentru mine, însă cu timpul. Dorinţa de a avea un vocabular cât mai diversificat m-a îndemnat şi m-a condus pe acest drum al lecturii. Citesc şi cărţile care mi se cer la şcoală dar nu numai.
Sincer. Chiar nu am idee pentru ce să optez. Filmele îmi plac la fel de mult ca lectura. Cred că le prefer pe ambele. Dar întâi citesc romanul iar apoi ecranizarea ..Pentru că în 2 ore de film acţiunea nu poate fi foarte dezvoltată.
O carte preferată? Nu, nu am deoarece sunt prea multe carţi care mi-au plăcut. Unele aveau nişte părţi geniale iar altele mai puţin geniale.
Cărţile o necesitate? nici vorbă, Dacă citeşti o faci din plăcere, pentru că îţi place. Nu pentru că eşti obligat.Şi aşa foarte puţini oameni citesc în ultima vreme... Cică cititul e ''demodat'' ''Cum să citeşi? :O Mai bine mergi şi te faci mangă la bar, sau mergi şi dansezi pe manele, ce naiba? ''.
Sursă de informaţii. Într-un fel, pentru cunoaşterea de noi cuvinte.
Da, iubesc să citesc, o fac pentru că îmi place. Din nevoie, când trebuie să citesc o anume carte, dar 90% din cărțile citite, poate mai mult, chiar mi-au plăcut.
Dacă e și ecranizată cartea, văd și filmul după, dar mereu cartea e mult mai bună decât filmul.
Am mai multe cărți preferate.
Soția călătorului în timp - Audrey Niffenegger
Sânge satanic - Cristina Nemerovschi
Ani cu alcool și sex - Cristina Nemerovschi
Film, mi-a plăcut The Silence of the Lambs, dar și cartea lui Thomas Harris e foarte bună. Oricum, filmul se ridică la nivelul așteptărilor.
Pentru mine, cărțile înseamnă totul, și muzica. Îmi place, am nevoie de asta. Când am nevoie de informații, folosesc și cărțile, dacă am mai mult timp la dispoziție, să stau și să citesc. E parcă mai frumos așa, decât să cauți pe net.
Cititul este interpretat de fiecare in multe feluri.
Ador lectura, atat cea universala cat si cea romana.Citesc oricand o carte, pentru placere, ocupandu-mi astfel o mare parte a timpului cu lectura.
Nu pot opta neaparat pentru viozonarea unui film, mai ales in cazul in care am citit deja cartea.De ce? Pentru ca am putea fi dezamagiti la un momendat ca filmul si personajele nu sunt asa cum ne sunt descrise in carti, sau cum ni le-am imaginat prin propria prisma.Este scos la iveala si acest aspect destul de important: intr-o carte sunt scrise multe lucruri, secvente, intamplari descrise cu de-amanuntul; pe cand filmul nu poate cuprinde decat cele mai esentiale idei, ceea ce pentru mine este o mare dezamagire.
Am multe carti favorite, printre care seria "Casa noptii" de P.C Cast; in curand se va ecraniza si filmul facut dupa firul acestei carti, insa in continuare imi sustin ideea.
Cartea ar putea insemna o necesitate, in unele cazuri, dar ea este mult mai mult.Este sursa din care luam viata, in care intalnim fel de fel de caractere, si este aceea care ne invata sa citim mai usor o persoana dupa gesturi, etc.Personal vorbind, mi-am facut o mare obisnuinta sa citesc; citesc cu mare atentie si placere, si nu regret ca in loc sa "casc" ochii la televizor sau pc ore in sir, aleg sa rasfoiesc cu mare atentie pagini incantatoare dintr-o carte.
eu sunt deocamdata in clasa a 6-a, dar cititul mi-a dezvoltat indeajuns modul subiectiv la exprimare, precum si felul de a gandi si a lua decizii.
Chiar ca personajele din film nu se seamana mereu cu cele din carte. Mie imi place sa-mi imaginez cum arata personajele, asa ca ma supar cand o imagine din carte ( una d-aia care apare odata la 40 de pagini) nu corespunde cu ce mi-am imaginat. Sunt de acord cu tine si ma bucur ca exista si alte fete care-s in a sasea ( ca mine ) si prefera cartea.
Mie mi se pare ca e mult mai interesant sa citesti o carte decat sa te uiti la un film facut dupa o carte.
Cand citesc ceva imi imaginez cum vreau eu cum arata chestiile despre care se vorbeste in cartea aia. Daca ma uit la un film sunt obligat sa vad ce si-au imaginat aia care au facut filmul.
Imaginaţia, ce reiese din carte şi nu e trecut în film, foarte bine punctat.
Citesc pentru ca imi face placere, poate doar anumite carti nu ma prea atrag dar asta nu reprezinta o scuza, am intr-adevar si anumite liste de lectura pentru scoala dar asta nu intrerupe lecturile mele, daca nu, le opresc pentru vacante mai lungi
nu prea imi fac timp pentru filme, am mai vazut cateva ecranizari usor de gasit pe net sau nimerite la tv, dupa romane clasice romanesti
cititul nu a fost din totdeauna o mare placere, si-a facut loc printre activitatile mele mai tarziu (realizez deja ca am pierdut ceva timp pana m-am apucat serios de treaba), acum imi doresc sa citesc cat mai mult si cat mai diversificat (am impresia ca ma tine in loc, insa, faptul ca citsc totusi cam incet)
nu apelez niciodata la lectura, poate ca doar ma intorc la ea; si atunci cand nu e curent de obicei este si intuneric asa ca nu prea pot citi in voie
nu stiu daca am inca o carte preferata dar am un citat preferat pe aceeasi tema "Citesc, citesc. Lectura este evaziunea mea, laşitatea mea cotidiană, justificarea incapacităţii mele de a lucra, scuza pentru toate, vălul care-mi acoperă eşecurile şi neputinţele." Emil Cioran
Ştii, e o vorbă:"Niciodată nu e prea târziu". Am vrut să menţionez de ea când am văzut: "realizez deja ca am pierdut ceva timp pana m-am apucat serios de treaba".
Nu contează modul cum citeşti, dacă zici că ai impresia că citeşti cam încet. Şi zic asta fiindcă în repeziciunea, s-o numesc aşa, de a citi poţi sări peste detalii importante sau să ţi se pară vagi unele şi atunci pare mai mult că citeşti "chinuit". O iei încet, cum îţi place, înţelegi despre ce este vorba în carte, restul nu mai contează. De la un timp, te vei obişnui, mintea se va obişnui şi nu vei mai avea impresia asta.
Plus că, sunt de părere că lecturarea unei cărţi are doar efecte pozitive.
Lectură plăcută în continuare, fad!
Iubesc cartile. Imi place mult sa citesc desi in ultimele saptamani nu am avut dispozitia necesara pentru a face acest lucru.
Imi aleg cu atentie cartile pe care le citesc pentru ca atunci cand incep sa citesc stau si o zi intreaga pana cand o termin.Dar imi place sa fac acest lucru. Recunosc ca am citit si din necesitate mai ales cand am avut examene.
Imi place mai mult sa citesc si sa traiesc actiunea latfel decat sa vizionez un film.S-a intamplat sa vizionez si ecranizarea cartilor citite. Iti dau un singur examplu. "Love story" Recunosc ca de data aceasta filmul m-a impresionat mai mult decat cartea. Povestea lor am trait-o ca fiind a mea si m-am apropiat mai mult de film.
Cartea mea favorita este "Mataniile" de Florence Barclay dar multi nu vor intelege povestea de dragoste din aceasta carte. Mi-ar fi placut sa se faca si o ecranizare a cartii dar nu am avut aceasta sansa. Dar in mintea mea se deruleaza de fapt filmul atunci cand o recitesc.Este cartea care m-a impresionat cel mai tare, exact povestea de iubire profunda si adevarata care poate exista intre doua persoane. Pacat ca cei care pun multe intrebari despre ce este iubirea nici macar nu au auzit de aceasta carte. Poate ca citind-o ar intelege pana unde merge iubirea unei femei pentru barbatul pe care a ales sa il iubeasca.
Nu am considerat niciodata cartile o necesitate, nici o sursa la care sa apelez cand nu am ceva de facut. Citesc din placere, citesc cu placere si voi face acest lucru mereu.
As putea sta toata viata fara computer dar fara carti cu siguranta NU.
Da, citesc cât de mult pot.
O fac din plăcere, din nevoie nu citesc absolut nimic. N-am citit nimic din ce mi s-a dat la şcoală înafară de 2 romane pe care nici n-am ştiu că le voi studia. De asemenea nu citesc la recomandarea nimănui.
Niciodată n-am putut alege între film şi lectură. Ambele mă relaxează şi reprezintă o deosebită plăcere, nu pot alege.
În general nu prea citesc cărţi a cărei ecranizare am văzut-o şi nici invers.
Da. The Shining, Misery - King. Noaptea samurailor de Crichton, la care am văzut şi ecranizarea, înainte să citesc cartea şi nu am ştiut că e ecranizare. În fine, sunt destule.
O necesitate şi totuşi nu neaparat. Pentru mine e un hobby, nu citesc pentru că nu am ce să fac altceva.
Buna! Lectura este principalul meu hobby. Ador romanele de dragoste, cele psihologice, cele de aventuri/actiune, dar si cele de fictiune istorica. Mi se pare lectura o necesitate, nu doar o sursa de informatii si in niciun caz o alternativa la internet/tv, ci o prioritate. Imi plac si filmele, dar prefer totusi cartile. Preferatul meu roman, care are si o ecranizare reusita(cea din 1939) este "Pe aripile vantului". Prima data am vazut filmul, apoi am citit si cartea, si apoi am revazut filmul. Este intr-adevar o capodopera literara, dar si cinematografica. Recomand tuturor cititul, pentru ca intr-adevar te ajuta sa-ti dezvolti vocabularul/capacitatea de exprimare orala si scrisa/cunostintele generale/creativitatea si nu numai. O seara frumoasa tuturor!
Da i+mi place foarte mult sa citesc, da as vrea sa vad si ecranizarea cartii, eu i+mi imaginez una regizorul altceva, o carte favorita trilogia Dune,
Eu cartile pe care mi le da de citit daca nu imi plac le citesc de nevoie, dar am unele carti pe care le citesc cuplacere. Imi place sa citesc cartea si apoi sa vad si filmul sa vad ce detalii nu au fost folosite in film. Mie mi-a placut O noapte furunoasa, D-ale Carnavalului
1.Da, imi place lectura.
2. Când citesc o carte o fac din plăcere.
3.Prefer să citesc cartea. Câteodată, după ce termin cartea, mă uit şi la film. Să văd cât de diferită e viziunea regizorului faţă de-a mea.
4.Nu am o carte preferată. Nu pot să aleg >_>
5. Mi se par o necesitate.
Desigur ca-mi place lectura.
Chiar azi la romana discutam despre chestia asta. Cand citesti o carte care ti-ai propus tu s-o citesti, nu ca ti-a impus-o cineva, esti extrem de concentrat pe ea si deja ti se formeaza in minte filmul evenimentelor din carte.
Filmele sunt ceva de de maxim 2 ore, si traiesti un 'suspans' de prea scurta durata. Dar cand citesti e alta treaba.
Eu acum citesc "Invierea" de Tolstoi. Profa de romana mi-a zis s-o citesc. Si cu toate ca mi-a fost impusa, imi place foarte tare.
Carte favorita: Hobbitul (Tolkien)
Iar cartile sunt o necesitate, evident.
Citesc pentru că-mi place.
Filmul, pentru mine, e un fel de trailer, o recenzie, pentru cartea respectivă, după care-mi pot face şi o părere despre carte, să văd dacă merită sau nu să o cumpăr. Bine, în general nu caut filme făcute după cărţi, ci pur şi simplu dau de ele.
Cartea mea preferată după care s-a şi făcut un film este Shutter Island. Deşi îmi plac la fel de mult şi Never let me go (Kazuo Ishiguro), I am legend (Richard Matheson) şi trilogia The Hunger Games (Suzanne Collins). Momentan citesc Anna Karenina, deşi încă n-am văzut niciun film făcut după această carte.
Cărţile nu sunt o necesitate, după părerea mea. Citeşte cine vrea. Nu mi se pare normal să obligi pe cineva să citească, dacă nu vrea şi nu-i place. Cum am spus, eu citesc din plăcere.
Dupa parerea mea trebuie sa fi aiurit ca sa nu-ti placa sa citesti. Eu sunt o mare fana a cartilor, dar numai din anumite categorii: aventura, SF, uneori de groaza ( "Dracula" de Bram Stoker) sau in care apar copii de varsta mea( "Insemnarile unei pustoaice" 1, 2 si 3). Nu ma inteleg cu cartile care contin multi termeni filosofici, marinaresti etc. Pe scurt, prefer cartea.
In plus, filmul nu e niciodata fix la fel ca si cartea, deoarece nu incap toate intamplarile in alea din carte in 2 ore cat dureaza filmul.
Mie îmi place foarte mult lectura, deși în prezența prietenilor nu prea spun asta, gurile rele sunt peste tot.
Uneori citesc din nevoie, alteori când cartea chiar mi se pare interesantă și chiar vreau să o citesc citesc din plăcere. Oricum toate cărțile pe care le-am citit din nevoie, acum le recitesc cu drag din plăcere.
Prefer cartea, pentru că acolo sunt mai multe detalii, pe care le ador. Și intru în pielea personajelor mult mai ușor când fiecare sentiment este descris cu lux de amănunte.
Cartea mea preferată rămâne aceeași pentru totdeauna: Enigma Otiliei, ți-o recomand cu drag, deși genul ăsta de cărți nu prea sunt genul meu. Prefer romanele polițiste cu dimensiuni cât mai mari, dar Enigma Otiliei mi-a intrat în suflet.
O necesitate! O Doamne, dacă n-ar exista cărțile aș avea un vocabular atât de slab. Dar recunosc când internetul nu mai merge, îmi alin durerea cu cele mai mari romane. Îmi dă impresia că poveștile frumoase nu au sfârșit, sau mă rog au un sfârșit dar mai îndepărtat.
Scuze că am scris atât de mult, dar chiar îmi plac mult întrebările astea.
Mersi de recomandare, Enigma Otiliei e o carte pe care ar fi trebuit (pentru școală) și aș fi citit-o astă-vară doar că a intervenit ceva însă sper să o citesc și să nu zic doar așa, de izbeliște sau să mă dau mare etc.
De ce îți cer scuze? Mie îmi plac răspunsurile și întrebările mai "elaborate", mai detaliate, pot zice că asta e și scopul lor.
Nu știi cât scriu eu, din orice "nimic", deci chiar nu văd o problemă în asta.
Mă bucur că nu sunt singura care adoră detaliile. Enigma Otiliei e pur și simplu extraordinară. Aș vrea să o pot descrie în cuvinte. Povestea Otiliei sau mai exact a lui Felix este impresionantă, niște întâmplări pe care le întâlnești foarte des în viața reală. Mă bucur că ai pus întrebarea asta. Prietenii m-ar îngropa de vie, încercând să scape de obsesia mea pentru detalii și romanele pe care le iau mereu la școală.
Mi se pare mult mai simplu sa citesc o carte de buna voie si ne silita de nimeni pentru ca daca ma pun parintii o citesc in sila.
Da, îmi place.
Am citit câteva cărţi şi din nevoie, pentru că asta mi se cerea. Dar cele mai multe, le-am citit din plăcere.
Prefer cartea în locul filmului. Într-un film, pur şi simplu se pierd multe detalii care ar putea face diferenţa între,, Filmul e bun. " /,, Filmul nu e bun. ", făcându-mi indirect o părere şi despre carte.
E imposibil să ai o singură carte preferată, pentru că sunt prea multe şi nu poţi alege.
Şi da, pot spune că-s o necesitate.
anonim_4396 întreabă:
RoxanaCaplan întreabă:
CyberDune28 întreabă: