Citeste Bacovia si poezia lui Minulescu:
"Trei lacrimi reci de călătoare
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
...
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!"
Frumoasa poezia..Stii sa le alegi. Si vad ca cunosti destule, citesti mult. Bravo. Esti o sentimentalista
Sunt,din pacate.
Mie imi plac astfel de persoane..Nu spune din pacate.
Annabel Lee (Edgar Allan Poe), La icoană (Alex. Vlahuță), Moartea căprioarei (Nicolae Labiş), O scrisoare de la Muselim-Selo (George Coșbuc), Telefon peste moarte (Adrian Păunescu), E totul rânduit să se întâmple (George Țărnea), Un porumbel (Elena Farago), Repetabila povară (Adrian Păunescu), Celei care pleacă (Ion Minulescu), Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti? (Emily Dickinson)
Pe poteca de la munte,
Vad satucul foarte mic,
Felinare, geamuri sparte,
Straniu spatiu parasit.
Case vechi si mohorate,
Felinare palpaind,
Cioburi vechi din vase sparte,
Calc pe ele, calc zambind.
Pasi de sange las in urma,
Pe drumul ingust si mic,
Dupa mine sta o umbra,
Straniu spatiu parasit.
Tot ce am in gand e vag,
Foaie neagra si patata,
Sat pustiu dar spatiu drag,
Casa veche-ntunecata.
Vantul rece-apasator,
Ma scoate din nostalgie,
Si din nebunie, dor,
Sange negru, umbra vie.
Luna rosie frumoasa,
Stele mici si ratacite,
Cimitir vechi lumineaza,
Case vechi si bantuite.
Cu fantasme in colibe,
Cu schelete peste gard,
Tot e mort si tot e-n mine,
Pagini negre care ard.
Oameni pasnici, buni la suflet,
Cu traditii si cu port,
Si cu dansuri si cu sunet,
Tot ce-a fost, acum e mort.
Umbra-mi urma se opreste,
Inca schioapat greu incet,
Pe poteci si balti de sange,
Mortii urla in duet.
Unde merg si unde trec,
Cu pasi mici ma descompun,
Sa nu cad cu greu incerc,
Pe foi negre de tutun.
(Sat frumos)
Totusi daca vrei ceva profesionist iti recomand Bacovia.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.
În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.
În curând, încet va cădea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis. (George Bacovia – Monosilab De Toamnă)
DeeaLoVe012 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: