Vreau sa-mi faceti o lista si sa imi spuneti romanele voastre preferate: politiste, distopice, aventura, psihologice, groaza. Stiu ca poate cer mult, dar as vrea si o mica descriere

Poliţiste:
Tot ceea ce a scris Agatha Christie. În special:
Zece Negri Mititei - Mi s-a părut cel mai bun Roman al ei, dar şi cel cu cel mai mare impact emoţional şi psihologic. Ţin minte c-o citeam cu sufletul la gură, şi am vrut s-o termin în noaptea în care am început-o, dintr-un fel de frică. N-aveam niciodată cojmaruri, dar mi-era frică că dacă n-o termin, m-ar putea bântui în noaptea aia Mă rog, aveam vreo 11 sau 12 ani şi singurul gen care-mi plăcea erau cărţile poliţiste.
Crimă din Orient Express - A fost unul dintre cele mai interesante romane. L-am citit mai tărziu, şi tot aşa, l-am terminat într-o noapte, pentru că mă rodea curiozitatea. Cum puneam apul pe pernă, cum începeam să mă gândesc la cine e criminalul, şi făceam tot felul de speculaţii, fără să pot să adorm. Apoi am hotărât s-o termin, şi pot să spun că e cartea cu deznodământul în care-ţi cade bărbia în pământ, şi-ţi intră muştele în gură. Am sfârşit fără a reuşi să dorm în noaptea aia, pentru că mi se părea scandalos. A devenit rapid una din cărţile mele preferate.

Următoarele n-au mai avut impact aşa puternic asupra mea:
Pisica printre Porumbei - Mă regăseam extrem de mult în personajele principale, care erau copii.
Conacul dintre dealuri - Povestea de dragoste dintre două personaje, atât de inocentă şi de simplă, m-a atras încă de la început. Crima nu a fost extrem de interesantă. Nici previzibilă nu era, dar au fost şi mai bune.
Misterul Trenului Albastru - Prima carte poliţistă pe care am citit-o, şi de unde mi-am început eu cariera de cititor.

Apoi mai e şi Seria Melania şi Mirciulică de Rodica Ojog-Brasoveanu - Complexitatea personajelor e puntul forte al cărţii. Personaje frumoase, nebune, extrem de bine conturate, pe care n-ai cum să nu le iubeşti.


Distopice:
Ferma Animalelor de Orwell - Am citit-o recent. De fapt, am citit-o anul ăsta. Şi nu ştiu exact cum să mă exprim în privinţa acestei cărţi. Dar cred că reflectă nu numai ceea ce se întâpla în societatea în care a trăit Orwell, ci exact ceea ce fac oamenii în orice fel de organizare. Reflectă situaţia nostră în mare măsură, însă, într-un fel opus: Credem că ne e extrem de rău, dar, de fapt, o ducem destul de bine. Plus că am regăsit în personajele lui Orwell, diverse persoane din jurul meu: Tata, Colegi de clasă, Vecini. Cu siguranţă, odată cu ascensiunea, cu puterea, vine şi dorinţa de mai mult. Şi dacă n-o poţi controla, te-ai pierdut pe tine.

Jocurile Foamei - Sussane Collins
Tocmai am terminat trilogia, şi încă nu mă pot exprima cum trebuie în privinţa ei, fără să spun tot ceea ce s-a-ntâplat în carte. Însă recunosc că, citind cărţi, am trecut prin atât de multe stări emoţionale: respect, fericire, bucurie, tristeţe, dezamăgire, mai rar confuzie şi obsesie. Însă aceste romane, m-au fac să simt durere. Şi totul datorită deznodământului. Ceva în genul Stăpânului Inelelor. Dar înt-un fel mai intensă.
Vrăjitor şi Vrăjitoare de James Patterson - Nu m-a uimit. E o carte uşoară, scrisă pentru copii. Dar povestea e frumoasă, personajele bine construite, naraţiunea cea a unui geniu, care este Patterson şi pot să spun că mi-a plăcut.

Aventură:
Cred că toate cărţile pe care le-am citit, le-am plasat, cumva, şi în genul aventură, dar sunt câteva care mi-au atras expres atenţia în direcţia asta:
Căpitan la 15 ani de Julesc Verne - Am citit-o când eram mică. Ideea băiatului care ia pe umerii lui povara unui vas, care e sabotat şi minţit de echipaj, care încearcă să salveze oameni pe care-i respectă m-a capivat.
Shogun - Shogun, romanul care mi-a schimbat extrem de mult felul de a lupta cu lumea. Mi-am dat seama că toţi ducem un război, ca cel dintre Holmes şi Moriarty. Un război al minţilor, în care trebuie să-ţi dai seama ce gândeşte celălalt. Shogun e o poveste a trădării, a urii şi a diferenţelor. Pe când Europenii vedeau totul atât de simplu, şi credeau în iubire, Asiaticii, atât de reci, slujitori ai onoarei şi a jocurilor sexuale, par adevăraţi monştrii. Monştii cu chip de înger, poate? Oricum, ştiu că vreau să citesc şi alte cărţi legte de ultura Asiatică.
Charlie şi fabrica de Ciocolată de Ronald Dalh - Dacă citeşti cartea când eşti mic, deprinzi o groază de lucruri bune: perseverenţă, putere, curaj, că oamenii nu vor vrea să te ajute cu adevărat niciodată, cu atât mai mult atunci când vei avea nevoie.
Însă, citind-o mai tărziu, realizezi că e, într-un fel, cam crudă: Răutatea lui Willy Wonka, nebunie, pierzanie, sărăcie, dezgust. O lume în care pare că cei buni înving, şi cei răutăcioşi şi aroganţi pierd. Dacă îţi tii gura, vei avea de câştigat. Dacă eşti umil. Însă e un joc periculos.
Miss Pregrin de Ransom Riggs. Povestea fantassy a unui băiat ce descoperă o lume nouă. Pe care trebuie să o salveze, deşi e greu.

Groază:
Seria de cărţi scrise de Annonymous. Cele mai complexe d.p.d.v al firelor narative. Toate sunt diferite, însă, la un moment dat, ajung să se împletească şi la final fac o buclă perfectă. O poveste nebună, nu alta.

Psihologice.
Împăratul Muştelor - William Golding. Povestea unor băieţi care se văd eşuaţi pe o insulă pustie, fără nici un adult. Nevoiţi să creeze o formă de organizare şi să trăiască, până cineva îi va salva. Cu timpul, uită însă, ce e cu adevărat important, şi se lasă absorbiţi de ură. Pâna la urmă, personajul principal înţelege cine i-au fost prietenii, cine au fost duşmanii...şi ceea ce mi se pare cel mai interesant e impactul de la final, când apare un singur adult, şi face toată societatea, construită atât de serios, gata să-i ucidă pe rebeli, într-un simplu joc, şi toţi se pun pe plâns. Vinalul merită un Nobel. Oh...stai, Golding chiar a luat un Nobel.
Trauma - Ken McClure.