Vreau si eu o poezie usoara, dar totusi frumoasa. Vreau sa particip la preselectiile pentru grupa de teatru a liceului si nu stiu ce sa recit... Help

Orice de Bacovia. Fiindca iti permite sa fii altfel decit vor fi toti ceilalti care isi vor alege Eminesci si alte usurenii. Fii dark, alege Bacovia!
P.S. Mi-a picat Plumb la BAC la scris. Toti colegii din jur se inverzisera la fata cind au vazut subiectele, eu radiam de fericire. Am scris mai mult la Bacovia decit la Creanga cu basmul si ce aiureli mai avusem.

Randuri pentru plopii in ploaie

Ion Minulescu


PloaieploaiePloaiePloaie multa, Ploaie deasa
Ca beteala de mireasa...
Plopii mei, scuipati in ploaie,
Se framanta
Si se-ndoaie-
Parca-ar vrea sa-mi intre-n casa!
Plopii ce-au crescut cu mine
Imi fac semne disperate
-Hai! Deschide-odata, frate,
Si primeste-ne-n odaie, Ca-n odaia ta-i mai bine
Ca-n gradina noastra, afara
Doamne
Cu ce ti-am gresit,
De-ai fost rau cu mine aseara
Si m-ai pedepsit?
De ce-ai vrut ce nu se poate-
Sa ma cred cu plopii frate, Frate fericit?
Doamne ...Doamne!
Ce sa fac?
M-am certat cu plopii aseara
Si nu stiu cum sa-i impac!
Cu sa-i fac sa ma-nteleaga
Ca fratia ce ne leaga
Nu-i decat o vorba-n vant
Si ca plopul cand se-ndoaie
cat sta teapan la pamant-
Chiar cat e scuipat de ploaie-
E mai viu si mai puternic Decat omuldin odaie,
Ce se stinge in picioare
Caqq un muc de lumanare
Intr-un sfesnic!
Ploaie Ploaie
Ploaie

Bună,
"Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare,
ca ochii tai, adancii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri,
acoperind pamantul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai
lumina mea."
Lucian Blaga- Izvorul nopţii.
Dacă o reciţi cum trebuie, va ieşi ceva superb.
Numai bine!

(Poemul intreg e destul de lung, dar il poti reduce tu. Poti taia cate-o strofa, cateva randuri, si sa ramai la pasajele esentiale fara sa pierzi din vedere aspectul intregului ramas. As fi putut sa aleg una mai scurta, dar pentru recitat si pentru teatru dramatic, Cosovei e o comoara.)

Ninge pentru ultima oară anul acesta -
un frig sângeros taie nasurile boierilor albi ai zăpezii
și fiecare fulg e-un înger căzător bubuind pe acoperișuri.

E-un păcat ce apasă. O lene geroasă
născătoare de umbre și visuri.
Acum aș putea să mă văicăresc - neștiut de nimeni,
ca o dubă de câini vagabonzi aș putea să dispar cu lira mea
veninoasă și rea.
Aș putea, dacă-aș vrea, să-mi pun ochelarii fumurii de orb
la suferință...
Și să orbecăi pierdut între lucru și ființă.

Căci va veni o rază de soare și va topi încet mânerele ușilor
Va arăta un semn pribegilor, rătăciților, dușilor.
Iar dimineața va deschide o gură / ca o cizmărie obscură
așa - în plină stradă
și-o calfă trandafirie va scoate limba la tine
să te guste de exiști, să te vadă
zgâlțâind la fereastra dintre vise și
realitate.
Dar anul acesta ninge pentru ultima oară/ și tu
n-ai împlinit nici măcar vârsta unei flăcări reci de chibrit.
Cu mâini de ceară subțiri, aprind o lumină pustie și grea.
Deasupra, timpul se prăbușește ca piele
de pe-un animal jupuit
peste tăcerea deasă, pântecoasă...
Și-o pisică înțeleaptă ridicând o ureche dintre pahare
și cești de cafea
mi-a spus cu vocea mieroasă:
„Fii obișnuit și nimic altceva -
mănâncă-ți mâncarea, mișcă-ți măruntaiele, treci apa și dacă
ești ostenit întinde-te la pământ.
Ignorantul te va râde, dar înțeleptul va înțelege..."

Cam asta-i povestea și-aș putea să mă văicăresc.
Să număr de-acum anii ce s-au dus - împielițate secunde.
Dar anul acesta ninge pentru ultima oară
și fiecare fulg
e-o gară imensă din care pleacă mari bucăți de timp
spre oricând, oriunde.

(Traian T. Cosovei, Fantasme)

Vantul iernii de la munte
Intr-o seara ne-a adus
Praful stelelor marunte
Si la gemuri ni l-a pus.
A-nvelit apoi tot drumul
Cu covoare de matase,
Destramand sub ceruri fumul
Hornurilor de pe case.

Si-n vazduh zburand hoinarul
Printre fulgii cei usori
I-a stins lunii felinarul,
Ascunzand-o dupa nori.

-Noapte buna, noapte buna!
Soapta lui pana la noi
A venit ca sa ne puna
Vise albe-n perne moi.