Vreau si eu versurile de la poezia "Codrule codrutule" culeasa de Lucian Blaga. Ma puteti ajuta?

Eu știam că poezia asta e a lui Eminescu și se numește "Revedere"

http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/revedere.htm

Nu știu de unde până unde a ajuns să fie a lui Blaga.

De Mihai Eminescu, nu Lucian Blaga.

-Codrule, codrutule
Ce mai faci, dragutule?
Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de cand m-am departat
Multa lume am umblat.
-Ia...eu fac ce fac demult
Iarna viscolu-mi ascult
Crengile-mi rupandu-le,
Apele-astupandu-le
Troienind cararile
Si gonind cantarile.
Si mai fac ce fac demult:
Vara, doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor.
Uplandu-si cofeiele,
Mi-o canta femeile
-Codrule cu rauri line,
Vreme trece, vreme vine
Tu din tanar precum esti
Tot mereu intineresti!


Am invatat-o intr-a 5-a si o mai stiu si scum...Ce vremuri! Apropo, cofeie inseamna cosuri.

- Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.

- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.

- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.

- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

Stii ca asa cum ai pus intrebarea asta aici, la fel de simplu puteai gasi si versurile pe net, nu?

- Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.

- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.

- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.

- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu ïzvoarele.

Codrule,codrutule,
Bunule,dragutule,
Ian desfa-ti cararile,
Sa-mi ascund supararilre,
Dorul mandrei arzator,
Ce ma face calator.
Ploua, ploua, iarba creste
Dorul mandrei ma topeste;
Ploua, plaua iarba-nspica,
Dorul mandrei rau ma stica,
Inima mi se despica.