Eram copii, eram mici, eram draguti
Daca veneai la noi, nu trebuia sa anunti
Te integrai, era foarte usor,
Numai ca tu...nu erai de-al lor.
Eu te vedeam in fiecare zi,
Normal era faptul ca tu ma stii,
Persoana mea, pe care tu o priveai,
Privirea ta, pe care o impresionai,
Ochii mei, in care te pierdeai
Credeam ca singur te amageai.
R:
Pentru ca totul e ca un paradis,
Dar adevarul este doar ca un vis.
Mie mi-e dor de vremurile bune
Cand ne aflam in locul cel uitat de lume.
De la un timp nu te-am mai vazut,
Am sugerat ca tu ai disparut,
Dar nu-nteleg ce s-a intamplat
De ce atat de brusc, tu ai plecat.
Nu-mi aminteam unde ai stat
Si ma jucam la un bloc ratat
Era un apartament in renovare,
Unde intram eu cu Fimea, care pe care,
Iar la sfarsit m-am cam uimit:
Era apartamentul in care tu ai locuit!
R x2:
Pentru ca totul e ca un paradis,
Dar adevarul este doar ca un vis.
Mie mi-e dor de vremurile bune
Cand ne aflam in locul cel uitat de lume.
Dar uite ca acum lucrurile s-au aranjat
Am crescut mai mari, ne-am maturizat
Ne-aducem aminte cu atata drag,
De lucrurile ce ne faceau pe plac
Si acum stau iar sa ma gandesc,
Cat de mult pot sa te iubesc,
Cati ani m-am atasat de tine
De cat timp tu tii la mine
Mai am doar un lucru sa-ti spun:
Asteapta-ma acolo, eu sunt pe drum!
R x2:
Nu credeam niciodata ca voi avea acest sentiment
N-am putut observa ca tu la mine erai atent
Vreau sa stii c-am sa te astept mereu,
Numai pe tine, ingerul meu!