Am zis sa intreb aici ca poate aveti sfaturi bune. Ma numesc Andreea si ador sa cant, o fac de mica si de cam un an am inceput sa cant pe la spectacole, insa rar (dragobete, bal). Am niste emotii groaznice, nu constructive, niste emotii de nestapanit. Imi tremura tot corpul neputand sa-mi mentin vocea, si neputand s-o ridic..deci iese ceva groaznic... Are cineva un sfat? Imi doresc atat de mult sa scap de ele, deoarce lumea care nu stie ca am voce ma critica ca nu am. Sper ca am ales categoria buna. Va multumesc!

Te inteleg, Andreea! Si eu ador sa cant.Pot spune ca muzica e viata mea, ca n-as putea trai.Sa iti spun situatia mea : Mama m-a pus intr-o zi sa cant.Am cantat.Nu era vocea mea..Eram parca afoana.Mama mi-a spus pe fata ca n-am voce.Nu m-am intristat. Apoi, m-a auzit in casa cum cantam de fapt.A ramas uimita de notele pe care pot sa le ating.De atunci am inceput sa ii cant doar ei.M-a dat la canto si acum pot spune ca sunt o mica "Christina Aquilera". M-as gandi sa ma duc la Next Star, KIDSing si cine stie cand voi creste. Sfatul meu e sa te duci la canto pentru ca profesorul/profesoara te scapa de emotii.Vei vedea ce te va invata si vei avea mult curaj. Eventual, daca nu merge nici asa, cand vei mai canta la vreun eveniment lasa mai intai sa cante sau sa recite ceva altcineva si asteapta sa se incinga atmosfera si totodata si tu sa prinzi incredere si sa te relaxezi.Vei vedea ca iti vei "omorî" emotiile.Succes,draga mea! Sper sa auzim de tine peste cativa ani