Clar că e de la schimbările de voce. În perioada pubertății rămâne la atitudinea profesorului dacă antrenamentul vocal poate fi continuat -datorită schimbării auditive a vocii și anatomice la nivelului aparatului fonator- această problemă se pune mai ales la fete; dacă interpretului "i se rupe vocea" sau vocea este hârșâită și dezagreabilă atunci când cântă, este semnul că procesul de schimbare este în plină desfășurare și trebuie întrerupte antrenamentul și cântatul.
Antrenamentul vocal în copilărie, pubertate și adolescență trebuie făcut cu mare grijă; dacă se fac abuzuri, acestea pot afecta vocea cântată la maturitate. Voci foarte bune decad după aceste trei perioade dacă interpretul vocal țipă mai mult decât cântă (efectul Lombard într-un ansamblu coral), repertoriul nu este potrivit întinderii lui vocale (este mai înalt sau mai grav), o tehnică de cânt defectuoasă, exces vocal în pubertate. De aceea, profesorul trebuie să studieze cu grijă calitățile particulare ale vocii; antrenamentul vocal la această fază trebuie să fie individual fiecărei voci. Antrenamentul trebuie făcut împreună cu un profesor consecvent; de aceea, dacă interpretul simte dureri acute la nivelul laringelui și a corzilor vocale în timpul lecțiilor și a cântatului, trebuie găsit un alt profesor.
De subliniat faptul ce înseamnă termenul de antrenament în cazul unui copil sau adolescent. Nu trebuie uitată vârsta interpretului și nici punerea lui în aceeași categorie cu cântăreț profesional sau cu un student la Conservator.
Perioada de la 14 până la 18 ani este aceea în care vocea se maturizează și la nivel perceptual; la 18 ani se pot diferenția vocile feminine de cele masculine: vocea feminină va fiputernică, dulce și bogată în armonice.
Dacă vrei să faci carieră din asta, te ții de treabă și cu vocea pe minus. Tu du-te la canto și într-o bună zi o să fructifici ceea ce ai tras acolo.
Dacă nu, vei găsi mereu o scuză să nu o faci. Ăsta este adevărul.
Succes! Și nu te lăsa. Visul tău, datoria ta, viața ta.
Aicha_7433 întreabă: