Fata aia e o doamnă super-tare pe care o cheamă Tarja Turunen şi care, într-adevăr, este mezzo-soprană cunoscută în cercurile celor de la... să zicem... Scala din Milano (adică locul unde contează să cânţi ca să contezi în lumea muzicii de operă).
Genul practicat de Nightwish pe-atunci, când şi această piesă a fost produsă, se numea symphonic-epic metal. Epic de la versurile cu valoare lirică superioară, metal pentru că fundamentul insturmental este de metal iar symphonic de la vocea Tarjei care este de operă.
Piesa asta nu-mi prea place dar îmi plac The Kinslayer, She is my sin, Wishmaster şi altele pe care le-am ascultat cu plăcere în adolescenţă până să trec la metal mai avansat.
Mă deranjează sincer comparaţia cu manelele pentru că manelele nu se ridică şi nu se vor ridica niciodată la valoarea artistică la care se ridică Nightwish din perioada Tarja Turunen.
Salut.
Ai foarte mare dreptate.sunt combinate 2 genuri si asta face din melodie sa fie un rock-slow. s-ar putea spune ca ar fi o balada un pic mai agresiva ceea ce o face mai frumoasa.
Mie imi place trupa Nightwish.si manelele sunt placute dar in alt fel.si nu au nici o sansa sa se compare cu asta.
I dau dreptate lu kogeriket. ti-a explicat destul de bine compozita trupei nightwish in materie de genuri. Dar manele nu pot fi comparate cu nightwish. pana manele sa ajunga la acelasi nivel artistic cu nightwish mai dureaza!