Care este originea muzicii usoare?

Muzica ușoară reprezintă un gen muzical eterogen, adeseori definit prin raportare la alte genuri de muzică. În mod nejustificat, denumirea capătă, nu de puține ori, o tentă depreciativă. Muzica ușoară, fiind mai veche decât multe alte genuri promovate azi ca muzici de consum, suportă mai multe grade de deschidere în privința cronologiei, dar în sens general se vorbește în ziua de astăzi de muzica creată începând cu a doua jumătate a secolului XX.
Respectând limitarea determinată de terminologia limbii române (față de limbile în care s-a cântat muzică ușoară: franceză, italiană ș.a.), nu se poate vorbi despre dezvoltarea acestui gen peste hotarele României în ultimii ani altfel decât făcând referire la muzicienii din generația anilor 1950-1970 (deja din anii optzeci, bariera culturală impusă de regimul politic din România are ca efect o desincronizare între muzica românească și cea străină; prin urmare, evoluția care nu a mai putut fi imitată în România va fi apanajul muzicii pop). O parte din acești interpreți și compozitori s-au retras din activitatea muzicală, în vreme ce alții s-au reorientat către alte genuri muzicale, cel mai adesea spre muzica pop. De aceea, muzica ușoară în context internațional este un gen practic dispărut.
Muzica ușoară, în conștiința publicului actual, își are rădăcinile situate nu mai devreme de anii 1950. În consecință, cadrul ei este determinat prin opoziție cu alte genuri ale muzicii de consum (muzica rock, chiar și pop), în funcție de context. Uneori, ea este prezentată ca însumarea tuturor acestor genuri și pusă în opoziție cu muzica de factură cultă.

Funda?