Răspunsul lui cristacheceliute este edificator. O singură observaţie : amplificatoarele sunt cu atât mai bune cu cât au factorul de distorsiuni cât mai mic ( sub 0, 1 % ). Distorsiunile sunt produse de diferite dispozitive pentru diferite efecte. Se foloseau mult cele ce generau efectul : Fuzz, Wau-wau, Tremolo etc. După mine cea mai bună e chitara Fender. În procesul de amplificare cele mai pretenţioase instrumente sunt chitara, în special cea bass, şi orga care datorită numărului foarte mari de armonici pun în dificultate amplificatoarele obişnuite care răspund greoi distorsionând semnalul. Cu toate că s-a renunţat la tuburile electronice din multe motive, în cazul amplificatoarelor profesionale încă sunt folosite datorită calităţilor pe care le au în acest domeniu unde nu pot fi egalate de tranzistori.
Chitara electrica nu se bazeaza pe cutia de rezonanta, asa cum se intampla cu cea acustica. Ea preia cu ajutorul dozelor vibratiile corzilor. Dozele sunt un dispozitiv electromagnetic, ce contin magneti si bobine care produc semnale electrice pe principiul inductiei electromagnetice.
Acest semnal de mare impedanta este amplificat in prima faza de preamplificator special conceput pentru chitara. Preamplificatorul aduce semnalul in marja standard pentru procesare si amplificare ulterioara. Un amplificator de chitara uzual are o iesire "send" (din preamp ) si una "return" (in amplificatorul de putere ) pentru a putea trece semnalul preamplificat prin efecte inainte de amplificare. Din amplificator semnalul ajunge in boxa numita "speaker cabinet" prescurtat "cab".
Sistemul clasic si utilizat inca de cei mai pretentiosi chitaristi este: Chitara electrica ( detalii despre tipuri de doze nu-ti mai dau aici ), "Guitar Head" - (amplificatorul cu lampi, alese dupa gustul fiecaruia - cele cu tranzistori sau hibrid sunt folosite de obicei in bugete reduse sau mai rar din cauza preferintelor - lampa distorsioneaza semnalul intr-un mod natural care suna cald ) - iesirea send - rack efecte - return - amplificare - cab.
Ansamblul head + 2 cabs ( in acest caz cel de sus are o forma diferita - "angled" ) este numit full-stack : http://rockpopgallery.com/images/knucklebonz/cfkbmfs1.jpg
In configuratia clasica, in fata difuzoarelor se folosesc unu sau mai multe microfoane pentru a prelua sunetul iesit din boxa. Acest sunet se modifica in functie de distanta, unghi, pozitie fata de difuzoare dar si combinatia intre microfoane pentru a se ajunge la sunetul de chitara electrica pe care il stii.
Efectele de sunet sunt folosite pentru a nuanta sau modifica sunetul dupa diferite gusturi. Reverb ( care este similar efectului de ecou dat de o camera ), delay ( sunetul se repeta la intervale scurte de timp creaind tot o oarece iluzie de ecou daca intervalele sunt mici ), EQ ( presupun ca ai idee ce e un equalizer - filtru de frecvente ), Compresor ( apropie nivelul minim de cel maxim de amplitudine amplificand tot semnalul si/sau doar reducand semnalul maxim, dar sub forma de curba - daca doar "taie" varfurile de "volum" atunci se numeste limiter ), chorus, phaser, flanger, distorsion, overdrive, lista e lunga si cred ca ai deja destula informatie aici;) Nu iti ajunge o noapte sa vorbesti despre chitara electrica si accesoriile ei. Eu ti-am dat in mare parte informatiile despre configuratiile uzuale. Nu gasesc util acum sa povestesc despre procesoare, analog si digital, simulatoare software etc. Sunt multe informatii pe internet, sunt multi incepatori, dar si chitaristi mai experimentati pe forumul rgc.ro si acolo gasesti ceva informatii.
@BitterSweet (nu ti-am dat eu voturile ) - in cazul amplificatoarelor de chitara se foloseste lampa atat pentru distorsiunea naturala cat si pentru viteza de raspuns inegalabila ( fiind un circuit atat de simplu si scurt e usor explicabil ca timpul de raspuns este enorm mai rapid decat la tranzistori, ca sa nu mai zic de sculele digitale ). Amplificatoarele care cer distorsiuni minime sunt cele folosite pentru ansamblu, sau sunete preluate cu microfon. Si chiar si in domeniul hifi se foloseste lampa. Sunetul ala cald de lampa este distorsionat.
Primii chitaristi care s-au bucurat de amplificatoare pe tranzistori au fost de jazz, care cantau in cluburi mai ales si voiau un ton curat, clar si un amplificator usor de carat. Avand in vedere evolutia tehnologiei si cerintele axate pe segment, amplificatoarele pe lampi au ramas mai scumpe si sunt considerate mai pretentioase, desi sunt in ansamblu mai simple si inventate inaintea celorlalte. Oricum, orice chitarist stie ca sunetul de lampa e sunet de lampa, si se simte diferit si la mana din cauza raspunsului aproape instantaneu.